Traditie, multumesc pentru raspunsul tau. Duhovnicul nu a gandit in locul meu, eu m-am dus acolo pentru indrumare si m-a indrumat. Asa cum ziceam, inainte sa merg L-am rugat pe Dumnezeu sa ma lumineze pe unde sa o iau. Si acesta este drumul pe care l-am ales, zic eu cu indrumarea lui Dumnezeu. Sincer eu reusesc sa comunic mai bine cu parinti care stiu ca au si ei viata de familie, stiu ce inseamna incercarile si responsabilitatile acesteia, toate incercarile astea. Nu am posibilitatea sa merg la manastiri, in parte datorita serviciului in parte datorita sotului care s-ar supara.
Nu m-am "incredintat" psihiatrului. Am mers la medic pentru o consultatie. Credinta mea este ca Dumnezeu ma ajuta, nu altceva. Dar oare nu lucreaza Dumnezeu prin instrumente de aici de pe pamant, prin oamenii de langa noi? Eu cred ca daca Dumnezeu i-a lasat pe lumea asta pe doctori au si ei un rost si ne pot ajuta. Psihiatrul nu incearca sa imi schimbe conceptii (de altfel nici nu am stat sa discutam acest aspect), eu am mers la el pentru starile pe care le aveam si care devenisera de nesuportat, el incearca sa repare niste dezechilibre chimice.
Nu incerc sa ma justific. Cu siguranta trairea voastra este mult mai adevarata in Duh si in Adevar decat a mea. Eu sunt in cel mai bun caz o "caldicica" dar nu pot judeca lucrurile decat prin prisma realitatilor mele, cele din viata mea.
Vsovi, iti multumesc si tie pentru mesaj dar te rog sa ma ierti, nu am inteles foarte bine ceea ce ai vrut sa imi transmiti ... .
|