Ecaterina, nu trebuie sa te fortezi sa citesti chiar asa acatiste peste acatiste in fiecare zi... Intr-adevar, starea asta de disperare de a face orice posibil ca sa scapi de depresie (care s-ar putea, in cazul tau, sa fi fost provocata si de anumite stari psihice caracteristice femeilor dupa nastere), de fapt mai mult agraveaza... ??? Daca ti-a spus duhovnicul ca e bine sa citesti totusi si acatiste, atunci unul dimineata si unul seara ar fi suficient. Dimineata poti citi Paraclisul Maicii Domnului, iar seara Acatistul, si astfel vei fi simti, in timp - fara sa te fortezi, decat sa citesti si sa fii atenta la cele ce citesti - o apropiere fata de Maica Domnului, si te va ajuta.
Si sa stii ca Dumnezeu este deja in sufletul tau, tu trebuie doar sa-L lasi pe El sa mai detina un pic din controlul asupra vietii tale - nu trebuie sa te invinavatesti ca pierzi acum controlul, esti intr-o criza si o sa treci peste ea apropiindu-te de credinta si facandu-i mai mult loc in viata ta (lucru deloc greu pt nimeni...) Nu te mai speria de gandurile care iti vin, si nici nu le mai primi, pt ca Dumnezeu nu te pedepseste pt nimic! Pt pacatele noastre, singuri atragem pedeapsa. Poate de aceea simti ca ai avea nevoie de o "separare" intre tine si ce te leaga de lumea asta, dar de fapt separarea aceasta o vei trai doar in interiorul tau, si mai intai trebuie sa-L alegi pe Domnul nostru Iisus Hristos, sa intelegi ca doar urmandu-L pe El o sa reusesti ceea ce acum simti ca nu poti realiza, desi intelegi ca asta e Calea. Singura nu vei reusi sa iesi din criza, dar vorbeste cu Domnul! Efectiv vorbeste-I, cand stai la rugaciune in fata Icoanei cu El, si iti va raspunde. Nu trebuie sa te compari cu nimeni pt cat de mult ti se pare ca cred altii si pt cum te vezi pe tine, mai ales acum cand treci prin starile astea. Fa de fiecare data, ca Intalnirea cu El, in rugaciune, sa fie ceva nou... fara sa te invinovatesti ca nu mai simti ce-ai simtit data trecuta... Sentimentele de pace si mangaiere, si lacrimile care ne linistesc, ne sunt daruite de Domnul, nu le putem provoca noi, si nu suntem chiar asa vinovati ca nu le avem "din prima". Doar in timp invatam cum sa stam in fata lui Dumnezeu in rugaciune, pt ca si Rugaciunea ne invata mai ales, multe. Curaj! O sa ne rugam si noi pt tine!
|