M-ar interesa urmatorul lucru :
De ce doi oameni credinciosi obisnuiti (nu ma refer la extreme) se pot apropia atit de mult incit daca vorbeste unul , celalat nu mai are nimic de adaugat sau corectat ?
Asa au fost de exemplu si pustnici care au dus o viata desavirsita in doi .
Dar sint si oameni crestini care , desi au aceleasi trairi , acelasi crez ,aceleasi dorinte , nu se pot apropia fara sa ramana urme dureroase . Sau exista o bariera peste care nu se poate trece .
Exista suflete infratite , sau poate exista un suflet in doi oameni ?
Legat de aceasta asi vrea sa spun ca mi s-a intimplat ceva deosebit , cu ani in urma cind am pierdut un frate pe care l-am iubit mult :
simteam ca nu am greutate , ma asezam pe pat si nu puteam sa stau . Eram la distanta , nici nu stiam ca el e pe moarte.
Ca sa pot rezista m-am foit toata ziua in gradina in cautarea unei ocupatii .
Cam atit .
Doamne ajuta !
|