Ecaterina, nu sunt vrednic de a da sfaturi in acest sens. Dar pot face apel la invataturile parintelui Sofronie Saharov: "A ne invata sa ne smulgem mintea din tot gandul indreptat spre latura pacatului este o mare stiinta. Ea incepe foarte simplu. Voi stiti ca sunt diferite cai pentru a muta atentia mintii la un alt subiect. Calea cea mai buna este atunci cand Domnul e cu noi. Atunci totul se preschimba in rugaciunea cucernicei iubiri catre Dumnezeu si in lacrimi de pocainta, ramanand uitata lumea patimasa a pacatului.
Dar nu intotdeauna ni se da a petrece intr-o asemenea rugaciune. Dumnezeu ne paraseste pentru ca noi sa ne ostenim. Si astfel, cand ne ataca vreun chip patimas, trebuie neaparat sa ne smulgem mintea de acolo si sa ne despartim de acel chip al patimii. Atunci chipurile patimii nu isi pot asuma o putere activa, lucratoare, ci raman in stare pasiva.
Sunt nu putine rugaciuni pe care este bine sa le cunoasteti, dar puteti si voi insiva sa fauriti altele, caci "rugaciunea este necontenita facere." Iar cand nu aflam in noi insine putere de a ne smulge imediat atentia mintii de la patimi, atunci cea mai buna cale ramane o pocainta infocata, un strigat catre Dumnezeu: Slobozeste-ma de puterea acestor duhuri! Du-mi mintea la Cer, unde petreci Tu, Dumnezeul meu! Izbaveste-ma de robia iadului patimilor!
Va puteti ruga si asa cum aflam intr-una din rugaciunile atribuite lui Isaac Sirul: Povatuieste-mi mintea, ce cutreiera jos in vale, catre Tine, la ceruri, unde vietuiesii Tu, Doamne."
|