Nu e adevarat, dupa o anumita varsta un copil nu are nevoie "sa fie insotit de zambet si de adevaratele cuvinte" in permanenta cum spune Costel. Stim cu totii, cred, de copii dadaciti, de copii care sunt tot timpul infofoliti si protejati de mame, bunici, etc care, cu o dragoste de closca, nu isi scapa odorul din ochi nici o clipa. Vai, saracii copii, ajung invalizi din punct de vedere social, dar si sufletesc.
Eu cred ca o mama este indispensabila copilului 24 de ore in primii cativa ani de viata. Cand copilul incepe sa mearga pe picioarele sale, cand merge la gradinita si la scoala pur si simplu supravegherea continua 24 de ore din 24 este nociva. De aceea e bine ca mama sa aiba si altceva de facut in afara de copii, fiindca altfel devine fie mult prea stresata si irascibila, fie se ataseaza bolnavicios de copii (sau copiii de ea).
In mod obisnuit o femeie poate si sa mearga la serviciu, si sa mearga la sedintele cu parintii, si sa il ajute pe cel mic la lectii, si sa discute cu copilul. Si bineinteles, sa nu uitam ca tatal ar trebui sa fie si el la fel ca si mama langa copil, si sa o ajute pe ea in treburile gospodaresti.
Pur si simplu nu cred ca familie formata din copii, o mama care tot timpul roboteste prin casa, si un tata care lucreaza de dimineata pana seara, ca nici nu il mai vad copii cand vine de la lucru este buna.
|