Asa am observat si eu, unii oameni stiu sa iubeasca, sa daruiasca afectiv si pentru ca au primit afectiune cand erau mici.
Si totusi, nu sunt adepta unei mame casnice. Mi-e mila de femeile care, intrebate ce hobby mai au, ce alte preocupari, spun: atat, copii, bucatarie, curatenie. Mie mi se pare ca se ascund de fapt in spatele acestora. Unde e evolutia lor spirituala? Unde e socializarea? Cu vecinele la o barfa? Dar exemplul bun? Vaitarea dupa munca grea din casa pentru care nu primeste recunostinta? Sa recunoastem, suferinta in tacere este rara la femei.
Am vazut femei care nu aveau idee despre ce le face copilul, dar si altele care, desi aveau serviciu, s-au implicat activ in educatia, scoala, problemele lui. Am vazut si barbati care au stiut sa aiba grija de copii. Daca ai servici, nu inseamna ca nu poti sa-ti scoti copilul la plimbare, ca barbat, de exemplu. Si nu inseamna ca mama nu are timp sa faca mancare, mie mi-a lasat mereu mama mancare, chiar daca statea noaptea.
|