Eu cred ca tu nu faci distinctie intre viata monahilor si cea a mirenilor, inca nu realizezi ca este o diferenta, o deosebire de vocatie.
Este o deosebire de locatie, nu de vocatie. Si nemonahii trebuie sa traiasca ascetic. Eu nu am pomenit nimic de monahi, nu m-am referit la monahi.
Din spusele tale, nu rezulta rezerva fata de eretici, ci ura, agresivitatea. Cuvintele tale te vadesc.
Pagânii si ereticii sunt oameni foarte întunecati, recunosc ca simt o repulsie fizica fata de pagâni (fata de eretici nu) dar a spune ca îi urasc e aberant. Eu pot sa spun orice cuvinte, de pilda "vai ce mult iubesc ereticii!", ele nu tradeaza nimic fiindca sunt controlate de mine, nu sunt involuntare.
Asceza are mai multe aspecte, in afara de rugaciunea si postul care sunt indispensabile. Nu o sa ceri unui om care munceste peste masura pentru a darui cele necesare familiei sale ore de priveghere, monahii nu se nasc in manastiri, ii nasc oamenii din lume.
Asceza înseamna renuntare. Trebuie sa murim complet lumii si trupului. Nu conteaza ca suntem mireni sau calugari.
Nu trebuie sa ne crutam câtusi de putin. Orice mila de sine e fatala. Orice grija fata de trup (ca cea recomandata de tine) e fatala. A nu-l mutila e necesar, dar a-i purta de grija este necredinta. Nu suntem în aceasta lume ca sa traim ci sa murim.
Viziunea iubirii ne-ar invata mai multe decat aceasta viziune "ascetica"!
Viziunea iubirii e doar în imaginatia ta. E în minte, nu în fapte, nici macar în simtire. Iubirea fara fapte e moarta.
Confort lumesc isi are si el rostul lui, si manastirile un tot mai mare confort, asa ca nu mai exagera!
Ce întelegi prin confort?
|