Citat:
|
În prealabil postat de Traditie
Eu cred ca tu nu faci distinctie intre viata monahilor si cea a mirenilor, inca nu realizezi ca este o diferenta, o deosebire de vocatie.
Este o deosebire de locatie, nu de vocatie. Si nemonahii trebuie sa traiasca ascetic. Eu nu am pomenit nimic de monahi, nu m-am referit la monahi.
Din spusele tale, nu rezulta rezerva fata de eretici, ci ura, agresivitatea. Cuvintele tale te vadesc.
Pagânii si ereticii sunt oameni foarte întunecati, recunosc ca simt o repulsie fizica fata de pagâni (fata de eretici nu) dar a spune ca îi urasc e aberant. Eu pot sa spun orice cuvinte, de pilda "vai ce mult iubesc ereticii!", ele nu tradeaza nimic fiindca sunt controlate de mine, nu sunt involuntare.
Asceza are mai multe aspecte, in afara de rugaciunea si postul care sunt indispensabile. Nu o sa ceri unui om care munceste peste masura pentru a darui cele necesare familiei sale ore de priveghere, monahii nu se nasc in manastiri, ii nasc oamenii din lume.
Asceza înseamna renuntare. Trebuie sa murim complet lumii si trupului. Nu conteaza ca suntem mireni sau calugari.
Nu trebuie sa ne crutam câtusi de putin. Orice mila de sine e fatala. Orice grija fata de trup (ca cea recomandata de tine) e fatala. A nu-l mutila e necesar, dar a-i purta de grija este necredinta. Nu suntem în aceasta lume ca sa traim ci sa murim.
Viziunea iubirii ne-ar invata mai multe decat aceasta viziune "ascetica"!
Viziunea iubirii e doar în imaginatia ta. E în minte, nu în fapte, nici macar în simtire. Iubirea fara fapte e moarta.
Confort lumesc isi are si el rostul lui, si manastirile un tot mai mare confort, asa ca nu mai exagera!
Ce întelegi prin confort?
|
Serios? E si o deosebire de vocatie, unul e chemata sa se roage mai mult, celalalt sa isi indeplineasca datoriile fata de familie, fata de cei incredintati lui de Dumnezeu. Nu o sa ii ceri mireanului acelasi program de rugaciune. Insasi slujbele de parohie sunt adaptate pe putintele mirenilor.
Daca ar fi si repulsia ta fizica fata de pagani tot controlata, ar fi super, ai fi fost constient ca tot din dispret vine, care-i aceeasi cu ura. Ori iubesti ori urasti, nu exista cale de mijloc.
Ba conteaza daca suntem mireni sau calugari. Un post negru de mai multe zile nu-l poate tine un om care trebuie sa munceasca zilnic pentru intretinerea familiei sale.
Eu n-am recomandat nicio grija speciala fata de trup, dar Hristos cheama totul la echilibru, fiecare face oricum dupa putinte. Unii au ajuns la masuri inalte, altii nu, insa Dumnezeu ii va aprecia dupa pila talantilor. A purta grija de trup este datorie, a purta grija exagerata fata de trup este nebunie, a face din trup stapanul nostru si a-i implini poftele este alta treaba. Insa a-l ingriji este o datorie, neingrijirea trupului poate fi pacat daca duce in extreme.
Iubirea se dobandeste prin exercitiu, nu e de la sine. Se invata ca orice alta virtute. E mai bine sa ne ajutam unii pe altii sa crestem in iubire, decat sa stam sa cantarim iubirea altora....
Ai vorbit de confortul lumesc, nu exista numai in lume....confortul isi are si el rostul lui, insa oamenii sunt cei care nu respecta masurile si nu stiu sa intrebuinteze ideile si lucrurile, precum zice Sf. Maxim Marturisitorul.