[Traditie]

În prealabil postat de achimovjan

Citeste si tu Cantarea Cantarilor si ai sa vezi ca este aceeasi dragoste.Ce4i care au facut disocierea de care vorbesti tu sunt anumiti oameni care nu aveau decat experineta uneia,si o considerau pe cealalata pacat.

Sunt multe feluri de dragoste, unele bune, altele rele.

Este dragostea de lume, de placeri, care e rea. Este dragostea de Dumnezeu cu care nu ne nastem ci o dobândim prin împlinirea poruncilor. Cu cât renuntam mai mult la vointa noastra pentru împlinirea voii lui Dumnezeu, cu atât aceasta dragoste creste, dar nu este o stare de efuziune, asa cum aveau înselatii considerati sfinti de catre catolici (toti misticii lor sufera de închipuire de sine care în buna masura e înspirata tocmai de Cântarea Cântarilor, ei crezându-se amantii lui crist, vezi Teresa de Avila si atâtia altii) ci aceasta iubire consta într-o modificare a noastra, a vointei noastre care se întareste în bine. Efuziunea, euforia, sentimentalismul sunt stari înselatoare, proiectii ale închipuirii de sine.

Dragostea de semeni de asemeni se dobândeste prin lupta permanenta. Cu cât te lupti sa nu ai gânduri rele, sa nu ranesti, cu atât te transformi în acest sens. Iarasi, nu e vorba de sentimentalism.

În dragostea din cadrul cuplului intervine o tulburare erotica si romantica aîmpatimirii acumulate începând cu pubertatea si datorita, cum am mai zis, cultului pentru romantism din filme, muzica etc. Este vorba pur-si-simplu de egoism, de dorinta de placere. Nimeni nu se îndragosteste de o persoana care nu poate sa-i aduca satisfactii de vreun fel ci întotdeauna îndragostirea apare când este un interes. Din pricina intoxicarii îndelungate cu carti, filme etc are impresia ca sentimentele sale de euforie sunt ceva nobil. Acest cult al dragostei romantice ca sentiment nobil nu exista în antichitate, el a început sa fie cultivat de trubadurii si menestrelii medievali.


Cântarea Cântarilor descrie atractia erotico-sentimentala dintre doi tineri si probabil a contribuit la dezvoltarea acestui cult, la aparitia acestui idol al romantismului, dar pe vremea când a fost scrisa nu exista respectivul cult, nu exista în literatura antica ceva care sa lase impresia ca era vorba de ceva mai mult decât de erotism între doua persoane îndragostite. Am citit mai demult ca aceasta compozitie literara e de origine egipteana, exista în Egiptul faraonic o specie de poezie erotica si chiar exista o cântare care seamana foarte mult cu Cântarea Cântarilor si e considerata sursa de inspiratie.

CÂntarea Cântarilor a fost inclusa în Biblia evreiasca deoarece s-a considerat ca simbolizeaza legatura lui Dumnezeu cu Israel iar în Biblia crestina a fost inclusa doearece simbolizeaza legatura lui Hristos cu Biserica.

Dar ea nu trebuie sa fie un model de dedare la placerile trupesti si nici o pricina de cadere în închipuire de sine asa cum pateau "sfintii" catolici si alti înselati care se considerau logodnicii lui Dumnezeu.

Euforia, sentimentalismul, tulburarea constituie iesiri din sine ori noi trebuie sa fim permanent lucizi, în stare de trezvie, asa cum spun pildele Mântuitorului.


Deci nu poti spune ca e aceeasi dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni fiindca nu ni s-a poruncit sa iubim pe Dumnezeu ca pe noi însine si nici pe oameni din toata inima (despatimirea), tot cugetul (rugaciunea permanenta) si toate puterile (împlinirea faptica a voii divine). Nu poti nici sa spui ca iubesti pe Dumnezeu asa cum îti iubesti sotia sau ca iubesti sotia asa cum iubesti restul oamenilor.