Ce a facut Ilie sau ce nu a facut numai Dumnezeu stie, adevarul, faptele in acuratetea lor nu au cum sa ne parvina peste ani in forma lor originala, textele comporta modificari atat prin prisma celor care le-au scris, tradus, rescris ...
Totusi se pare ca anumite evenimente sunt certe sau au mare grad de certitudine, Ilie a existat, a facut anumite lucruri cu care nu suntem obisnuiti, pe care altii nu le-au facut si cu toate astea este singurul care a plecat cu tot cu trup de pe aceste meleaguri pamantene (am inteles ca au mai fost si altii eu nu cunosc). Intrebarea pe care eu mi-o pun: de ce el a plecat in trup si ceilalti au murit (adica Sfintii spre exemplu), ce face diferenta? Sa nu raspundeti este o taina ca am depasit demult acest nivel copilaresc de a percepe lucrurile. Evident ca exista explicatii foarte naturale, firesti, dar de care noi ne ferim in permanenta.
Si nici ceva de genul ca era mai aproape de Creator decat ceilalti nu cred ca functioneaza. Oricum mi se pare mult mai "uman" sa pleci cu trup cu tot decat sa induri tot felul de schingiuri care mai de care mai diabolica. Nu m-am impacat niciodata cu martiriul Sfintilor, nu ii inteleg rostul, nu neg ca ar fi existat, dar nu stiu daca indumnezeirea Fiintei trebuie neaparat sa treaca prin asemenea experiente ale trupului. Cred ca am eu o oroare de ororile pe care oamenii le pot face si sunt prea subiectiva.
Referitor la ce zicea Cozia, " cum a putut Ilie sa ridice mana asupra semenului"?
Pentru ca exista asa numitul liber arbitru, fiecare face ce vrea in fapt pe acest pamant. Mai sunt si alte exemple in acest sens: Sfantul Ciprian, a fost vrajitor, apoi a devenit Sfant, nu a existat nici un impediment, a contat finalitatea si credinta pe care a avut-o.
Ilie se pare ca a fost mai razvratit de felul lui, si a facut de multe ori ce a dorit si a crezut el ca este bine pentru ca pana la urma, ce intelegem prin a fi "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu"? Fiecare intelege ce doreste, eu zic ca e vorba de indumnezeirea fiintei care este un atribuit al oricaruia dintre noi numau ca noi nu prea ne dorim acest lucru, vorbim mult, dam citate, ne place sa ne facem vazuta parerea si capacitatea de a reproduce citatele dar stam cum nu se poate mai prost cu capitolul credinta si practica rugaciunii, aici este diferenta. Un om care stie a se ruga, care are aceasta practica constanta zi de zi, dobandeste de fapt libertatea de a fi una cu Dumnezeu si din aceasta perspectiva imi este practic imposibil sa spun ce se poate intampla, practic orice poti face pentru ca ai dobandit Discernamant si iti asumi responsabilitatea a ceea ce esti in deplina cunostiinta de cauza. Asta cred ca a fost si cu Ilie.
Pentru noi nu poate fi decat un exemplu ca se poate, ramane sa vedem cum se pune in practica. Personal nu cred ne ajuta schemele de comportament care ni se induc de catre societate si institutiile acesteia.
Libertatea nu are scheme, nu are ganduri, nu devii una cu Dumnezeu daca vei sta in fiecare zi sa-ti numeri pacatele.
|