Statutul de organizare al Muntelui Athos, aprobat la 10 mai 1924 de catre reprezentantii a 19 manastiri (reprezentantul Manastirii Sfantul Pantelimon s-a opus), contine o serie de prevederi contrare atat traditiei athonite, cat si prevederilor internationale referitoare la statutul juridic al Sfantului Munte si al vietuitorilor negreci care doresc sa se stabileasca acolo. Iata care sunt aceste prevederi ale statutului:
1. Rapeste independenta schiturilor, chiliilor, colibelor, etc, declarandu-le anexa uneia din cele 20 de manastiri, (art. 1);
2. Refuza dreptul de proprietate oricarui asezamant din Sfantul Munte, exceptand cele 20 de manastiri mari (art. 2);
3. Fixeaza numarul manastirilor mari la 20, pentru ca alte schituri sa nu ceara ridicarea la rang de manastire (art. 3);
4. Prevede obligativitatea cetateniei grecesti pentru toti monahii, indiferent de nationalitate (art. 6);
5. Declara schiturile, chiliile, colibele, etc, proprietatea neinstrainabila a manastirilor tutelare (art. 126);
6. Interzice transformarea schiturilor in manastiri sau a chiliilor in schituri si a colibelor in chilii (art. 133);
7. Opreste vanzarea chiliilor si colibelor fara aprobarea prealabila a manastirilor (art. 138);
8. Declara manastirea tutelara drept primul cumparator in cazul vanzarii unei chilii sau colibe (art. 140);
9. Limiteaza la trei numarul monahilor cu drept de mostenire asupra unei chilii (art. 161).
|