Observ ca principala problema care ne desparte in intelegerea anumitor ascpecte ale vietii crestine(aici pe forum si in viata) este felul in care intelegem si ne raportam la Canoane,sau pentru cei care folosesc un limbaj mai laicizat,as zice principii de viata crestina.
Mai intai,cuvantul canon,in ebraica desemna un bat cu care se masura inalitimea unei constructii,un bat standard.Deci la o origini,acest cuvant avea conotatii foarte practice.
A fost preluat mult mai tarziu de crestini.Primele canoane,le-a dat sinodul Apostolic,canoane legate mai mult de viata liturgica,si de nerespectarea legii mozaice.Sinodul Apostolic s-a reunit dintr-o nevoie clara,aceea de a se stabili daca crestinii trebuie sau nu sa tina si legea mozaica.s-a stabilit ca nu.
Mai apoi,sinoadele ecumenice,cele 7 au dezbatut tot asa,probleme concrete,rifdicate de faptul ca anumiti preoti si ierarhi invatau pe oameni lucruri gresite.
Acum,as vrea sa vedem mecanismul unui astfel de sinod.
sinodul I ecumenic.Arie,preot si foarte bun dialectician si filosof,preluaind filosofia gnostica,demonstreaza,folosind si Scriptura ca Hristos nu ste dumnezeu,ci priama creatura a Tatalui,desavarsita prin care Dumnezeu a creat lumea.acum,ca filosofie,este de discutat.problema cu Arie este ca el invata de la amvon pe oameni aceste lucruri.A atras foarte multi adepti,preoti,episcopi,credinciosi.
Acum,jumattea credincioasa din Imperiul Roman s-a sesizat,si au inceput discutiile.Se punea atata patima in aceste discutii,incat pana si la piata,si oriunde numaidespre asta se vorbea.oamenii erau tare invrajbiti,Imperiu era dezbinat datorita unui om.Atunci,sesizand pericolul,Impartul COnsayntin s-a gandit sa-i cheme pe toti la discutii,in capitala.A inviatat totii ierarhii,pe Arie si pe adeptii lui.
Acum s-au purtat discutii interminabiel,cu argumente,cu minuni(Sf Spiridon),cu palma data de Sf Nicolae lui Arie,cu Sf Atanasie cel mare,diacon pe atunci,care a condus disputa teologica,fiind cel mai bine pregatit in filosofie si Scriptura.
Sa- stabilit ca Arie a gresit,si a fost somat sa nu mai propovaduiasac nicaieri invataura lui.La- inceput sa- supus,apoi iarasri a inceput sa invete pe oameni.A fost din nou somat sa renunte,si iarasi a mintit.In aceste conditii,dupa repetate incercari si discutii,dupa certuri Sinodalii au inteles ca nu este alta solutie decat sa-l blesteme,adica sa-l dea anatemei.Restul il stiti,caci Arie nu s-a indrepata.
Am vrut sa arat ca se fac niste pasi.Intai se discuta pe argumente din Scritputra,se aduc argumente supranaturale,minuni,se someaza,si in ultima insanta se blesteama.iata cata grija aveau sinodalii,pana sa pronunte un blestem,pana sa declare pe cineva apostat.
la fel se intampla si la celelate sinoade.Este totusi mare diferenta,intre atentia cu care este tratat problema intr-un sinod,si usurinta cu care unii din noi impart blesteme si canonisesc pe altii.Apoi,blestemul il poate rosti numai Dumnezeu,rpin gura sinodului,si nici intr-un caz cu usurinta,cu care o fac unii oameni azi.
Apoi legat de canoane,am sa va spun ca ,in Vechiul Testament era mentionat,ca si canon daca vreti ca"oricine se va face pe sne asemenea lui Dumnezeu sa fie scos din cetate si ucis".Asa ca,Caiafa la- intrebat pe mantuitorul,"esti tu Hristosul,Fiul Celui Preainalt?".La arspunsul lui IIsus,aplicand canonul legii,arhiereul l-a oasndit la moarte.Absolut la fel se inmpla in zilele noastre,cand diferiti oameni,fara sa citeasac Istoria Bisericii,fara sa vada nuantele,citesc un canon oarecare,si vin si osandsc pe cutarica dupa el.Mai mul,viclenia este aceeasi,ca se scoate canonul din contextul istoric,mai mult se deformeaza litarar si semantic,si apoi se da cu el in cap.
sa va dau un singur exemplu si atat.La un sinod ecumenic,s-a stabilit clar si de bun simt:"Episcopul nu poate fii calugar.caci ce legatura are supunerea fata de egumen,cu conducerea Bisericii.Cel care conduce(episcopul),nu poate face asculatre de un inferior ierarhic,el se supune Bisericii in intregime si lui Hristos ca si Cap al ei".Mai clar de ata eu cred ca nu se poate.Mai apoi,lucrurile au evoluat exact pe dos,ajungandu-se azi la situatii absurde,de genul epsicopilor calugariti in 2 saptamani,trecuti prin toate treptele,cum ar fii cea de Arhimandrit(pastor al turmei),si apoi facut episcop.Acesat situatie face ca sa se calce toate randuielile,atat cele pentru calugarie,unde se stabileste ca este nevoie de cel putin 3 ani de incercare,etc,numai si numai pt ca,dupa sinoadele ecumenice,anumiti episcopi au perceput calugaria ca pe ceva strict legat de episcopie.Nimic mai fals.
ma orpesc aici.