Am gasit pe acest site, urmatoarele informatii despre purgatoriu:
"PURGATORIUL CATOLIC
Conform invataturii catolice, sufletele care mor cu pacate mortale fara sa se fi pocait, sunt trimise, prin judecata lui Dumnezeu, in mod definitiv in iad. Dar cele care s-au dus cu pacate usoare, s-au pocait de pacatele de moarte, dar n-au apucat sa dea pe pamant lui Dumnezeu, o satisfactie pentru pedepsele temporare, se duc in purgatoriu; unde, prin suferintele ce le indura, dau lui Dumnezeu satisfactia cuvenita si se curatesc. Dupa ce au adus aceasta satisfactie ies de acolo la fericire.
Starea, sufletelor din purgatoriu.
Lamuririle aduse de teologi s-au concentrat asupra a doua puncte: sufletele din purgatoriu sunt fixate in starea de gratie; ele sunt sigure de mantuirea lor.
Certitudinea lor nu e cea a fericitilor din cer, care exclude speranta si teama, nici quasi-certitudinea dreptilor de pe pamant, care nu exclude teama.
E o certitudine speciala, care exclude teama, dar nu speranta. Fericirea rezervata acestor suflete e viitoare, nu prezenta.
CRITICA PURGATORIULUI SI DOCTRINA ORTODOXA DESPRE IZBAVIREA UNOR SUFLETE DUPA MOARTE
a) Un prim punct din invatatura despre purgatoriu, pe care nu-l primeste invatatura ortodoxa, este acela despre pedepsele pur razbunatoare ce le suporta unele suflete plecate de aci, curatite de vina pacatelor. E o invatatura contrara invataturii crestine despre Dumnezeu si intregului crestinism.
Dupa invatatura catolica, sufletele care se duc in purgatoriu nu mai au nici o vina, caci vina pacatelor mortale le-a fost iertata, impreuna cu pedepsele eterne prin taina pocaintei inainte de moarte, iar vina pacatelor veniale li se iarta in momentul separarii de trup. Iar in doctrina catolica iertarea aceasta o stergere reala a pacatelor, nu ca la protestanti, o simpla declaratie externa de iertare.
Atunci pedepsele ce le sufera aceste suflete in purgatoriu nu au catusi de putin si un rost curatitor sau desavarsitor pentru ele, ci au numai rostul de a satisface pe Dumneasu. Pentru acestea, sufletele, daca n-au dat satisfactie lui Dumnezeu pe pamant, trebuie sa patimeasca in purgatoriu. In sens impropriu se numeste locul acesta purgatoriu, sau foc curatitor, si i se atribuie putere curatitoare, pentru ca el nu are ce curati din aceste suflete.
E strain spiritului crestin un scop pur formal, pur razbunator, pur juridic, al pedepselor, un rost de exclusiva reparatie a pagubei adusa lui Dumnezeu.
De aceea, Ortodoxia nu poate admite un timp de pedepsire al sufletelor care au fost izbavite de El de pacate, care au o viata sfanta. Daca Dumnezeu le-a iertat sl le-a sters pacatele, daca ele sunt cu totul curate de pacat si sfinte, cum mai staruie Dumnezeu in a le pedepsi?
Biserica Ortodoxa respinge invatatura catolica a purgatorului si sustine invatatura sa cu urmatoarele temeiuri:
1. Nu se poate stabli o granita precisa intre pacatele de moarte si cele veniale.
2. Nu se poate stabili o granita simplista intre pocainta si nepocainta, deci, intre iertarea totala a pacatelor, sau completa si neiertare acestora.
3. Asa stand lucrurile, pedepsele ce le sufera dupa moarte, nu le sufera pentru a da lui Dumnezeu o statisfactie, cu care era dator dupa ce a fost iertat. Nu se poate concepe ca Dumnezeu pedepseste pe cel pe care l-a iertat, pe cel in care nu mai este pacat. Suferinta e legata organic de pacat, nu e data de Dumnezeu pentru echivalari juridice.
Multi teologi catolici au pararsit ideea unui loc si al unui foc al purgatoriului. Dar, precum vedem, exista inca destule deosebiri intre ortodoxie si catolicism. Ortodoxia are o conceptie ontologica despre pacat, despre raportul organic intre el si pedeapsa, despre inaintarea in curatie. Dupa catolici, ajunge ca omul sa-si manifeste intentia de a nu mai fi contra lui Dumnezeu, si situatia lui s-a schimbat radical dintr-o data. Dar ramane sa suporte pedepsele pentru pacatul iertat. Deci lucrurile se petrec strict juridic."
|