Citat:
|
În prealabil postat de costel
Asa este euftalia, sinuciderea dovedeste si necredinta. Crestinul adevarat crede ca Dumnezeu ii poarta de grija si ca nu ingaduie sa fie ispitit "mai mult decat poate". Nu doar ca il poate izbavi din orice rau venit asupra sa, dar il poate si ajuta sa il infrunte pe acesta pentru folosul sau real si vesnic.
|
Poate nu chiar necredinta! Nu putem afirma categoric si transant asa ceva. Sunt clipe grele, unice, in viata fiecaruia. Unii mai denumesc astfel de perioade cumpane, incercari, etc. Nu putem judeca noi insine astfel de clipe, perioade ce apartin vietii cuiva. Ar fi si nedrept si nici obiectiv. Apoi ce as-i vrea sa adaug, ca multe din marturisirile facute la Sf.Spovedanie, au si incercarea sau gandul sinuciderii. Problema nu trebuie tratata superficial, sau aplicand sabloane , ci trebuie analizat fiece caz in parte. Au fost si probabil mai sunt oameni in credinta si cu pregatiri diverse, care au cedat , acelei clipe de disperare, deznadejdie., pe fondul unui soc si a neputintei de a invinge cele pogorate in rau asupra lor. Dumnezeu va judeca cel mai bine fiecare fapta , ficare gest al nostru. In suicid, teoria in multe cazuri nu corespunde intru totul celor intamplate practic. Singura certitudine este pacatul insusi, in rest sunt mai mult speculatii.