Citat:
|
În prealabil postat de Padreeugen
Doamne-ajuta ! As avea o rugamine catre cei care critica preotii. Macar sa se adreseze cu cuvantul "preot" nu "popa" , popa e in cartile de joc. In primul rand la un om se ataca pacatul nu persoana.
|
Si in spatele cuvantului sta totdeauna gandul.
Este bine sa gandeasca "popa" si din ipocrizie si poate si in deradere sa zica "parinte"?
Cat ne place sa fim superficiali, sa ne pierdem in capcane lingvistice.
Adevarul doare intotdeauna. Este bine sa mintim?
Daca eu as fi preot, de exemplu, si cineva imi zice "popa" si ma simt jignit, ce este atunci. Orgoliul meu ranit. Dar preotul este desavarsit si nu are orgoliu.
Respectul se castiga in orice nu se datoreaza.
Si uitam gandurile. Si pacatele se fac mai intai de toate cu gandul, ca este insotit de fapta sau nu, gandul ramane si produce aceleasi consecinte.
Cineva de sus intotdeauna ne aude gandul asa ca de ce sa ne ascundem in spatele cuvintelor?
Mai bine am analiza cauza si am gasi solutii.
Asa cum se face si cu prostitutia (un exemplu la intamplare).
Biserica critica, critica, critica.
Si de fapt ce se intampla. Nimic.
Si ce rost are atunci critica daca nu este constructiva.
A nega ceea ce exista nu cred ca este decat ipocrizie. Mai bine cautam sa venim in sprijinul fenomenului.
Ca si un copil vesnic criticat de parinti, ce va face el. Va dezvolta frustari si in nici un caz nu se va "indrepta".
Vorba romanului: "vorba dulce mult aduce".