MariaB
Am impresia ca tu nu prea cunosti bine ce inseamna papa pentru romano-catolici si ce inseamna un patriarh pentru ortodocsi.
Patriarh este episcopul celei mai importante eparhii dintr-o tara (sau chiar provincie, in cadrul Imperiului Roman). Un patriarh nu difera dpdv sacramental de cel mai neinsemnat episcop ortodox. Ce poate sa faca patriarhul Teoctist/Bartolomeu (ecumenic)/Alexei (al Rusiei), poate savarsi si episcopul Giurgiului (o eparhie mica si nou infiintata din Romania), de exemplu. Diferenta este ca dpdv admnistrativ, pentru buna organizare a Bisericii, Parintii au hotarat la Sinoadele ecumenice ca e bine sa existe o ordonare dupa importanta cetatilor (care este sau poate fi schimbatoare in timp), iar fiecare neam (popor) crestin sa aiba o conducere unica.
Asa se face ca la sinoadele I (325), II (381), III (431) si IV(451) ecumenice s-a stabilit o ordine onorifica a patriarhilor: Roma (capitala Imperiului Roman, iar mai tarziu doar a partii apusene a Imperiului), Constantinopol (capitala Imperiului Roman de Rasarit), Alexandria, Antiohia, Ierusalim.
Dupa crestinarea popoarelor germanice (care au dat niste teologi rupti de traditie, care nu intelegeau teologia Sfintilor Parinti, sustinatorii lui "Filioque") si infiintarea Imperiului carolingian, patriarhii de la Roma (Nicolae si cei care i-au urmat) incep sa viseze la putere. Lasa la o parte iubirea frateasca si cer supunerea celorlalti. In sec. 8 apar niste falsuri ("Donatio Constantini" si "(Pseudo)Decretaliile Isidoriene") care vorbesc de o pretinsa mostenire a puterii de la Sf. Ap. Petru. Minciunile sunt crezute usor de acei convertiti fara traditie din Occident, dar respinse (de fapt necunoscute) in Orient. De remarcat ca in timp ce Orientul avea o traditie bogata si vie in constiinta crestinilor, precum si o multime de orase in care au predicat apostolii, in Occident exista un singur "scaun" apostolic (Roma), asadar o unica sursa demna de crezare.
Cu trecerea timpului, cu contributia statelor occidentale (care deveneau tot mai influente) si cu aparitia unor papi foarte ambitiosi (Grigorie al VII-lea Hildebrand si Inocentiu al III-lea), pretentiile de suprematie papala au fost acceptate peste tot in Occident. Papa a devenit un fel de "episcop al episcopilor", "a opta taina a Bisericii", punctul de legatura cu Dumnezeu, "Vicarius Christi"/"Vicarius Filii Dei", dobandind putere jurisdictionala deplina in Biserica apuseana. Desi a intampinat oarecare opozitie (conciliarismul), teoreticienii monarhiei absolute s-au impus in sec. 19 (ultramontanistii) la Conciliul I Vatican: papa a devenit si infailibil in materie de credinta cand se pronunta "ex cathedra". Conciliul episcopilor nu poate sa faca nimic fara papa, dar papa poate fara conciliu.
Din perspectiva ortodoxa, papalitatea moderna inseamna erezie, blasfemie ,minciuna, deformare a crestinismului autentic.
Cred ca ar trebui sa demontam punct cu punct aceasta mare minciuna. Teoria romano-catolica este urmatoarea:
1. Sf. Petru este mai mare decat ceilalti apostoli
2. Sf. Petru a transmis aceasta putere episcopilor de la Roma
3. Aceasta este credinta crestina dintotdeauna.
Exista destule argumente biblice, istorice, arheologice, literare care demonteaza aceasta teorie. Sa le prezentam (daca s-ar putea sistematic) pentru a clarifica opiniile unor oameni care nu prea vor sa cerceteze ei insisi. Si uneori chiar refuza sa se informeze pe aceasta tema (poate le e frica sa nu piarda mantuirea daca puna la indoiala "sfanta" credinta in papalitate). Pe un forum catolic a aparut cuvantarea unui cardinal (Strossmayer) care s-a opus la Conciliul Vatican I proclamarii dogmei infailibilitatii, aducand o serie de argumente pertinente. Stiti care a fost reactia romano-catolicilor de pe acel forum? Nici macar n-au bagat in seama continutul acelei cuvantari, ci s-au marginit sa spuna ca nu Strossmayer a scris-o, ci altcineva.
Cu o astfel de atitudine fata de adevar (i.e. fug de el ca sa nu-l cunoasca si sa fie nevoiti sa admita ca traiesc in greseala!) nu stiu ce rost mai are dialogul dintre noi. Dorinta lor de unire (numai sub umbrela papala!) suna cam asa: "Noi avem invataturi gresite, voi le aveti bune, dar vrem sa ne unim ca sa va stricam si voua credinta".
Multumim! De asa ceva nu avem nevoie. Cautati voi (romano-catolicii) adevarul si urmati-l si unirea se va face de la sine, fara proclamatii, printr-o intoarcere naturala la credinta pe care ati parasit-o.
|