Poate ca exista si sfinti ortodocsi contestati. Va referiti, probabil, la "Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant". Am de facut insa niste precizari. M-am referit la sfinti in intelesul cel mai strict al termenului, acela de oameni care inca din aceasta viata au trait o oarecare intimitate cu Dumnezeu ("Sfintii sunt casnicii lui Dumnezeu", zice Scriptura). Personal eu nu cred ca e bine sa proclamam sfinti pe banda rulanta pentru a umple nu stiu ce goluri sau pentru un mai bun nume al BOR printre celelalte biserici locale. Mai bine sa-L lasam pe Dumnezeu sa-i slaveasca atunci cand socoteste de cuviinta (cum ar fi sfintii cu moaste neputrezite, sfinti facatori de minuni, sfintii invatatori ai dreptei credinte).
Exemplul meu a fost bun: Francisc si Iganatiu de Loyola sunt considerati de romano-catolici niste oameni care au trait experiente mistice (despre Stefan cel Mare nu se zice asa ceva), devenind modele pentru milioane de crestini romano-catolici. Daca experientele lor sunt gresite (vin de la diavol, nu de la Dumnezeu), atunci BRC are o grava problema: si-a pierdut discernamantul. Cititi scrierile unor sfinti ortodocsi (Isaac Sirul, Macarie, Siluan Athonitul, Par. Sofronie) si veti sesiza diferenta.
Eu zic BRC si nu BC pentru ca si noi ortodocsii suntem catolici (in sensul traditional al termenului). Catolicismul este inteles de noi intensiv, nu extensiv ca in Apus. Adevarata catolicitate nu sta in numar sau - Doamne fereste!- in ascultarea de episcopul Romei, ci in plinatatea (sau mai bine zis deplinatatea) credintei. Atunci cand cineva s-a indepartat de la adevar, a incetat sa mai fie catolic (i.e. nu mai are deplinatatea credintei).
Cand spun Biserica Romano-Catolica (BRC) vreau sa subliniez faptul ca o numim catolica pentru ca asa o denumesc membrii ei, dar nu este dupa intelesul Parintilor, ci dupa intelesul Romei, care s-a despartit prin mandrie si dorinta de stapanire de fratii ei.
Cand Roma (papa) va renunta la mandrie si se va intoarce la iubire si adevar, atunci vom fi o unica Biserica, catolica si ortodoxa in acelasi timp. Desi reprezinta perspective diferite, notiunile de "catolicitate" si "ortodoxie" nu denumesc altceva, ci acelasi lucru.
Si eu, ca majoritatea oamenilor, folosesc (din economie de timp) termenul de catolic pentru romano-catolic. Asa se face ca am criticat catolicismul (in intelesul de Biserica papala), fiind eu insumi catolic (in sensul vechi crestin). Dar daca noi, ortodocsii, vrem sa fim rigurosi, e bine sa folosim aceasta distinctie: romano-catolicism (sau greco-catolicism pentru uniti), nu simplu catolicism. In practica, insa, se intampla destul de rar. Dar, ce sa-i facem, asta e soarta cuvintelor. In vorbirea curenta "catolic"=crestin supus papei. Daca n-ar avea o conotatie peiorativa, s-ar putea folosi cuvantul papistas. Ma feresc sa o fac pentru ca nu am intentia de a va jigni. Si eu cred ca sunteti fratii nostri si putem fi candva partasi la acelasi pahar euharistic, dar trebuie sa va intoarceti la adevar. Si la noi sunt lucruri de pus la punct, dar nu in problemele fundamentale de credinta.
Ma acuzati ca propag falsuri. Nu sunt de aceeasi parere. Exista printre romano-catolici o senzatie de confort spiritual data de faptul ca nu trebuie sa iscodeasca prea mult unele lucruri daca papa s-a pronuntat in acea problema. De aici si dorinta de a fi mai mult in acord cu papa decat cu adevarul. Bineinteles, voi aveti scuza ca ce spune papa este adevarul, ca doar de aceea este infailibil. De aceea am spus (poate intr-un alt mesaj) ca pana nu va veti lua acest val de pe ochi, anume credinta voastra despre papalitate, aveti toate sansele sa rataciti si sa fiti incapabili sa va dati seama. Cititi cu atentie istoria dogmelor, istoria neromantata a papalitatii (si istoria in general) ca sa va dati seama de eroare. In masura in care o sa am timp, voi scrie cate ceva la noul topic despre papalitate.
Daca aveti opinii contrare (si e clar ca aveti!), va invit sa le prezentati. Adevarul sa invinga! Daca mie imi dovediti argumentat ca teoria voastra despre papalitate este corecta, veti face din mine un supus slujitor al sau.
|