Problema care se pune e cum sa facem ca sa stim care este aceasta voie. Ne putem insela numind "voia divina" propria noastra reflectie asupra lucrurilor. Cum e in cazul protestantilor care tot timpul cred ca li se arata cate ceva.
Nu exista o reteta dupa care sa stim care e voia lui Dumnezeu în fiecare situatie dar ne putem stradui, dupa cuvântul Domnului: Cine cauta gaseste.
A simti voia divina cred ca implica o schimbare adanca a noastra, o renuntare totala la noi, o parasire a nostra pentru a-L lasa pe El sa locuiasca in noi.
Într-adevar, scopul este schimbarea noastra, care numai harul o poate lucra daca ramânem permanent în Dumnezeu. Iar ramânerea se face cautând voia Lui.
Cred ca orice simtire si interpretare sunt înselatoare, nu acestea trebuie sa fie reperele. Cum zicea un Parinte: cauta-L pe Dumnezeu dar sa nu crezi ca L-ai gasit.
Eu cred ca voia divina o putem percepe numai in spovedanie, fiindca acolo este singurul loc unde Hristos iti vorbeste fara sa mai fie prezent si raul din noi. Tu ce crezi? Cum ajungi sa simti clipa de clipa voia divina?
Duhovnicul nu poate sa stea lânga tine sa-ti spuna continuu ce sa faci. Cred ca ambele trebuie utilizate, una fara cealalta duce sigur la ratacire. Ma refer la sfatul duhovnicului si cautarile proprii.
|