Citat:
|
În prealabil postat de iosif
Traditie
Cred ca daca ai reusi sa iti expusi parerile mai concis si complet, s-ar evita mai multe neintelegeri. Ai dreptate in ce ai spus in aceste mesaje.
|
Iosif,
Eu gasesc ca Traditie e suficient de concis, chiar prea concis. Cateodata eu as vrea sa detalieze mai mult, dar se pare ca e cam scump la cuvinte.
Traditie,
Sa presupunem ca te incredintezi total lui Dumnezeu, te predai in mainile Lui si in voia Lui. In momentul in care ai lua o decizie care nu este voia Lui, crezi ca ai simti in inima ta ca iti pierzi linistea interioara si astfel ai regandi decizia luata? Este aceasta pierdere a linistii un semn sau este numai o iluzie care nu trebuie luata in considerare?
Ma gandesc ca totusi cautarea voii Lui nu trebuie sa fie un scop in sine, ci dorinta de a fi cu El trebuie sa fie primordiala. Iar increzandu-ne in El, ne va calauzi pasii spre voia Lui. Eu una am vazut asta chiar in viata mea. Luasem o decizie in care nici duhovnicul nu intervenea, imi dadea libertatea totala, asa ca eram cam in ceata. Am luat decizia sa merg intr-o directie, dar in acelasi timp ma rugam sa se faca voia Lui, fara a ma mai preocupa de "care este" si a fost exact invers decat prevazusem eu. Ulterior mi-am dat seama ca a fost cea mai buna varianta.
Adica eu cred ca Dumnezeu se uita la sinceritatea noastra si la faptul ca Il lasam sa decida El pentru noi, asa ca daca nu ne preocupam sa stim voia Lui, El tot o sa ne indrume pasii spre ea. Deci as zice ca e esential sa incercam sa ne apropiem de El, sa ne preocupam de mantuirea sufletelor noastre si nu neaparat de cunoasterea voii Lui, fiindca daca noi Il lasam sa fie Stapan peste noi, El va putea sa ne indrume. Nu stiu daca e prea clar ce am vrut sa spun...sper sa intelegeti cu inima.
Elena