Orice crestin are voie sa citeasca Sfanta Scriptura, dar nu oricine are dreptul de a invata, de a talmaci cuvantul Scripturii. Dreptul acesta il are numai Biserica, prin clerul sau si prin profesorii recunoscuti de ea si care sunt oameni bine pregatiti, cunoscatori ai dreptei credinte. De ce dreptul de a preda invatatura il au numai episcopii, preotii si profesorii teologi ai Bisericii, este usor de inteles, cand ne gandim ca Mantuitorul a dat puterea de a invata sfintilor si pastorilor si apostolilor (Matei, 28, 20), iar nu multimilor. Apostolii erau trimisi de Hristos ca sa invete (si sa savarseasca Tainele. Iar Sfantul apostol spune: "Cum vor propovadui, daca nu vor fi trimisi?" (Rom., 10, 15). Deci, dreptul la propovaduire il are numai cel trimis. Or, episcopii sunt urmasii legitimi ai apostolilor. Sfantul Pavel incredinteaza episcopului Timotei, din Efes, sarcina de a invata in Biserica, si nu tuturor credinciosilor din Efes. Acelasi apostol spune corintenilor: "Oare toti sunteti apostoli, oare toti sunteti invatatori?" (I Cor., 12, 19). Acelasi apostol spune despre episcop, preot si diacon ca trebuie sa fie destoinici a invata pe altii (I Tim., 3, 2; Tit, 1, 9). Nu spune insa acelasi lucru despre toti credinciosii. El face distinctie intre pastor si turma, intre cei care invata si cei care asculta. Episcopul, preotul si diaconul, teologii Bisericii, nu pot invata ce vor ei, ci ceea ce a invatat Biserica intotdeauna. Ei invata in numele Bisericii. Nu oricine are destula pricepere si intelegere sa talcuiasca Scriptura. Acest lucru il arata marele apostol Petru in epistola sa, cand, referindu-se la epistolele marelui apostol Pavel, zice ca in ele sunt unele lucruri "anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru, 3, 16).
|