Citat:
|
În prealabil postat de Grigorie
McGigi
Exista ticalosi printre ortodocsi, la fel cum exista multi oameni de treaba printre catolici. Dar asta nu face romano-catolicismul mai adevarat decat ortodoxia. Eu nu caut nod in papura, insa exista diferente de substanta intre ortodoxie si romano-catolicism. Din pacate multi nu sunt constienti de asta, vor o unire superficiala. Ortodocsii vor o altfel de unire, cu respectarea adevarului.
Daca mai multi romano-catolici ar cerceta cu sinceritate istoria, ar descoperi cat de multe neconcordante sunt intre ce invata astazi BRC si ce exista in vechime. Un abate francez, Placide Desaille, a facut acest lucru. Ar fi interesant sa citesti marturia lui. Cartea scrisa de el, "Nostalgia ortodoxiei", este tradusa in limba romana.
Referitor la "anecdota numerologica", trebuie spus ca papii s-au autodenumit de sute de ani astfel ("Vicarius Filii Dei" = Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu), nu ca le-ar fi pus cineva in carca acest nume. Faptul ca "Vicarius Filii Dei" este egal cu 666 constituie un fel de atentionare: cine incearca sa uzurpe rolul lui Hristos in Biserica, acela este un antihrist.
|
Eu nu ma pot numi un credincios, si de aceea cei care cred, ma impresioneaza si ii respect. De ce spun asta? Pentru ca oricat m-as stradui, tot am indoieli. Eu pot sa spun ca te respect, fie si numai pentru acea fraza de inceput a mesajului tau. Nu sunt teolog, dupa cum, probabil ti-ai dat seama. Daca tu esti, este cu atat mai laudabil faptul ca ai rostit-o. Diferentele de substanta dintre ortodoxie si catolicism nu le cunosc in amanunt, pentru ca nu le-am studiat "institutionalizat", ca sa spun asa, niciodata. Ceea ce pe mine ma sperie, insa, e habotnicia. Nu a ta, pentru ca, daca la inceput asa te vedeam, acum mi-am schimbat optica.
Niciodata nu am spus sau n-am sa spun ca ortodoxia este inferioara in vreun fel catolicismului. Cand intru intr-o biserica ortodoxa, am impresia ca am intrat intr-un loc care-mi inspira apropierea de Dumnezeu. Cand intru intr-o biserica catolica, realizez monumentalitatea operei Domnului. Eu cred, totusi, ca omul trebuie sa se simta in egala masura aproape de El si sa ii admire opera, scuza-mi limbajul profan. De aceea nu cred ca cele doua biserici pot fi comparate in vreun fel. In acceptiunea mea, sunt una. Dragostea fata de Dumnezeu ti-o poate da un preot care poate fi sau barbos si imbracat in negru, sau tuns "franciscan" si imbracat in alb, sau muzica unui cor bizantin, sau sunetul orgii cantand Ave Maria. Ceea ce e cel mai important, insa, e inauntrul tau, fiindca tu esti cel care crede, tu esti cel care face legatura intre cuvinte si credinta.
Multe secole, asa cum spui tu, lucrurile au stat intr-un anume fel. Dar noi traim acum. Noi putem face acum ceva. Acum credem sau nu. La fel ca in relatiile romano-maghiare, unde istoria ne face - si pe unii, si pe ceilalti, - intoleranti, la fel si in biserica istoria este cea care separa. Nu cunosc decat motivele "marturisite" Marii Schisme. Continui sa cred ca principalele au fost, totusi, politice. Orice reguli ar face o institutie, spiritul omului e liber, fiindca asa l-a lasat Dumnezeu. De aceea, "a crede" nu e legat de biserica, pana la urma. E legat de individ. Individul e masura propriei lui credinte. Si de aceea nu inteleg eu intoleranta.
Nu caut nici eu nod in papura, atata ca sunt mai agresiv in exprimare.
O zi buna iti doresc.