Traditie,
Am impresia ca tu cam scoti din context si nu ne mai intelegem. Te-as ruga sa incerci sa percepi ideea, nu sa raspunzi la fragmente. ???
Eu cred ca noi trebuie sa ne preocupam de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, de a renunta mai mult la noi, de a merge pe calea ascezei, de a posti, de a ne ruga, de a inmulti binele, de a ne ajutora aproapele, de a avea mai multa iubire de El si de toti, de a fi in Biserica, de a ne apropia de Sfintele Taine, etc...intr-un cuvant de a merge spre asemanarea cu El. Dar asta e un drum de o viata, asa ca niciodata noi nu vom sti 100% care e voia Lui.
Cand spunem "Tatal nostru" zicem "Faca-se voia Ta!", asa ca eu zic sa nu mai pierdem vremea gandindu-ne care e voia Lui, ci sa facem ceva ca sa mergem spre asemanarea cu El. A crede ca noi stim voia Lui e sigur o dovada de mandrie. Mi se pare mai bine sa urmam calea asemanarii cu El cum am aratat-o in paragraful anterior si sa zicem ceva de genul: "Doamne, eu nu stiu care e voia Ta, dar stiu ca Tu ma iubesti, iar in iubirea Ta o sa-mi calauzesti pasii. Eu ma predau in mainile Tale si Te las sa faci cu mine ce doresti. Sunt a Ta."
Ce zici? :)
Elena
|