Cristi,tu ai pus accent pe aspectul material atunci cand este vorba de japonezi,eu insa,am pus accent pe cel al constiintei si onestitatii,fara de care nu mai putem vorbi de credinta.Deci,in mod paradoxal,unii oameni,sau unele popoare chiar si fara de Dumnezeu au o constiinta si un respect fata de cei din jur.Nu trebuie sa li se impuna sa nu faca faradelegi si infractiuni,ei simt poate mai acut decat unele popoare crestine,ca este nevoie de aceasta constiinta si onestitate cu noi insine si cu cei din jur pentru o conduita morala in vietuirea cu semenii.Tocmai aici este marea tristete,ca ne pretindem un popor crestin,cu frica de Dumnezeu,in acelasi timp in care excelam in infractiuni si rautate fata de semenii nostri,in perversitatea cu care zambim simultan cu infingerea cutitului in coasta celui de langa noi.
In general aspectul material nu are nici o valoare fara linistea si echilibrul launtric.Noi suntem ,mai degraba confuzi si materialisti,decat cei care cunosc cu adevarat valoarea materialului.
Spunea un foarte important om,odata la televizor,cand a fost intrebat daca crede in Dumnezeu;"Nu cred in Dumnezeu,cred in valorile moral crestine,intr-o conduita moral crestina!".Iar eu cred ca a spus foarte bine,fiindca aceasta credinta nu se rezuma in a-L invoca pe Dumnezeu,in a marturisi ca,"crezi",ci mai degraba in a exprima prin fapta si principiile morale acest crezamant.Suna foarte vag;"cred in Dumnezeu!",si lipsit de consistenta.Este exact ca si cum a spune cuiva ca-l iubesti,fara ca macar sa faci ceva in acest sens,ceea ce reprezinta o nulitate.Calitatea vietii noastre,a constiintei noastre,a relatiei dintre oameni fara teama si fara uriciune reprezinta adevarata marturisire a credintei din noi,a aprecierii Creatorului pentru plamadirea inteleapta din aceasta lume.
Si repet,sustinerea afirmatiei lui Abraham Lincoln;"credinta mea este;cand fac bine,ma simt bine,iar cand fac rau,ma simt rau",afirmatie care mi se pare cea mai sugestiva.
|