În prealabil postat de Iustin32

Influenţată de Dr. Kellogg să nege invierea trupului
Toţi adventiştii susţin cu tărie invierea materială a trupului care merge in moramant. In 1878, Dr. Kellogg a susţinut teoria că trupul mort nu va invia niciodată ci că tot ceea ce mai rămane dintr-o persoană la moartea acesteia e un dosar al vieţii ei ţinut in cer. La inviere, va primi un trup ca şi primul dar complet nou, din materie nouă şi va crede că e aceeaşi persoană cu cea dinainte! Dr. Kellogg l-a influenţat pe liderul James White să susţină această vedere nouă. Kellogg şi-a prezentat noua lui teorie la conferinţa generală din 8 Oct. 1878 şi a publicat-o mai tarziu intr-o carte intitulată "invierea sufletului." A intampinat o opoziţie puternică; dar liderul White s-a folosit de toată influenţa lui pentru ea. Ne-a invitat pe mine şi pe liderul J.N. Andrews la o conferinţă privată cu el şi cu soţia lui, sperand să ne caştige de partea lui. Dar n-a reuşit să răspundă obiecţiilor noastre. A intrebat-o apoi pe soţia lui dacă avea vreo ,,lumină,, asupra acestui subiect. A declara imediat că Domnul ii arătase că nici o părticică din vechiul trup nu va fi inviată ci că va fi format un trup nou, din materie nouă. Am intrebat-o ce zice despre trupul lui Hristos care a fost inviat. A spus că l-a lăsat atunci cand S-a inălţat. Deoarece Domul rezolvase problema, n-am mai indrăznit să spunem nimic deşi nu eram convinşi. Apoi, a mers in faţa conferinţei şi a făcut aceleaşi afirmaţii pozitive cu privire la ceea ce ii ,,arătase’’ Domnul.
Un tanăr lider a intrebat-o cum impăca afirmaţia prezentă cu ceea ce scrisese inainte despre ingerul care privea ţărana preţioasă a lui William Miller." Sigur că n-a putu să răspundă. In loc de asta, l-a acuzat pe lider că e puţin parvenit şi i-a cerut scurt să se aşeze. Noi restul am rămas nemişcaţi.
Vedem aici cum era influenţată de Dr. Kellogg şi de soţul ei pentru a confirma ce doreau ei. E un exemplu al modului in care era atat de uşor influenţată şi adopta imediat orice teorie nouă sau ciudată susţinută de asociaţii ei şi cat de repede punea pe ea sigiliul inspiraţiei şi aprobării divine.
Dar această idee speculativă despre inviere n-a prins la oamenii ei aşa că au renunţat curand la ea. In ciuda puternicelor afirmaţii contrarii ale doamnei White, biserica ei incă crede şi invaţă vechea doctrină a invierii trupului material care merge in mormant. Acesta e unul din multele lucruri pe care le-a invăţat odată doamna White ca fiind revelaţii divine din partea lui Dumnezeu şi pe care biserica ei nu le mai crede.
Mai mulţi ani de zile, in mărturiile publicate de ea, critică, mustră şi acuză persoane ale căror nume erau publicate; dar in final au fost făcute atatea obiecţii incat, in 1883, cand mărturiile ei au fost revizuite, numele acestea au fost omise iar persoanele la care se făcea referinţă erau indicate prin literele alfabetului. Una din mărturiile ei incriminatorii la adresa unei persoane a provocat un proces pentru daune in valoare de $50,000. Procesul a fost rezolvat in afara tribunalului. Dar dacă era corect să publice aceste nume de al inceput, de ce n-a continuat s-o facă? Omiterea acestor nume in acest mod e o mărturie deschisă că n-a fost inspirată de Dumnezeu să le scrie de la inceput.. ,,Inspiraţia’’ ei de a scrie aceste nume şi epistole voluminoase a venit din altă sursă, după cum am mai arătat.
In timpul vieţii ei, oricine din denominaţie putea fi atacat, certat sau concediat dacă se intampla ca cineva să-l denunţe sau să se plangă de el. Nimeni nu se putea ascunde de creionul ei caustic, gata să scrie o mustrare. Un denunţ din partea ei insemna un stigmat pe caracterul şi poziţia din denominaţie pe viaţă. Arta in acelaşi timp şi spaima şi oracolul idolatrizat al denominaţiei