|
În prealabil postat de vsovi
eu nu shtiu cum sa alung vedenia fericirii slavei de la oameni de maine ca ma gandesc mereu ca o sa traiesc maine cea ce nu traiesc azi, ca azi n-are sens ca shi asha o sa traiesc fericirea aia maine, shi pentru ca maine este o iluzie atat de frumoasa, atunci azi in loc sa postesc, mananc shi plang, mananc somn, prea mult somn... shi dimineazta atunci ma gandesc cate voi face in ziua de azi shi defapt spre amiaz imi dau seama ca a trecut in zadar shi iar imi apare naluca de maine, de luni... de poimartzi... shi nimic... adica inchipuirea asta de sine, frumoasa, de maine cand ma vad facand ceva, traind ceva, plinind cate ceva shi iubind, iar azi cat e ziulica de lunga totushi nu e timp pentru nimic... foarte ciudat, nu e timp decat pentru a manca somn... ca de plans, pentru pacate... altatdata, candva... de luni... de maine...
sau o alta chestie, nu mai sunt in stare de nimic, sunt ca shi paralizat, intre nishte limbi uriashe care sunt golite de duhul ce recunoashte pacatul, golite de contzinut, ca shi intre nishte frunze uriashe care nu au duh in ele caci nu shtiu de nici un pacat, e ca intr-o sera unde nu s-a auzit de pacate... pare ca e liber orice shi e foarte placut...
post, poi post inseamna potop, pocaintza, porunci, popor, porumb, povatzuire, pot fara op...
deci la ce se tzine post in primul rand ? poi la shtiintza ce vine de la malahishti shtiintzifici... ai naluciferizarilor inclinate spre rau inca din tineretzile lor... 7x???:(:(
|