Degeaba stii Biblia si o talcuiesti dupa mintea ta ca iata ce spune Sf. Ap. Petru:,,20. Aceasta știind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia; ,,
Probleme ale doctrinei Sola Scriptura
A. Este o doctrina bazata pe un numar de presupuneri gresite
O presupunere este ceva considerat de la inceput corect, de obicei in mod inconstient. Daca presupunerea este valida, totul este bine, dar daca este falsa, duce la concluzii false. Speranta este ca atunci cand cineva face o presupunere gresita si descopere ca rezultatele sunt gresite se va intreba in ce consta greseala. Protestantii care sunt deschisi sa analizeze cinstit starea curenta a lumii protestante ar trebui sa se intrebe de ce, daca doctrina fundamentala Sola Scriptura este de la Dumnezeu, a rezultat in peste doua zeci de mii de grupuri diferite care nu sunt de acord cu privire la ce spune Biblia sau chiar cu privire la ce inseamna a fi crestin. De ce (daca Biblia este suficienta separata de Sfanta Traditie) un baptist, un adventist, un harismatic sau un metodist isi afirma fiecare credinta in Biblie fara a cadea insa de acord cu privire la intelesul ei. Iata o situatie, o concluzie pe care si protestantii o gasesc problematica. Din nefericire, protestantii dau vina pe orice cu exceptie cauzei primare. Idea de Sola Scriptura este atat de fundamentala pentru Protestantism incat a o pune la indoiala este ca si cum ai pune la indoiala pe Dumnezeu; si totusi, asa cum a spus Domnul, ,,pomul bun aduce roade bune, dar pomul rau aduce poame rele’’ (Matei 7:17). Daca judecam Sola Scriptura dupa roadele ei suntem obligati sa tragem concluzia ca acest pom trebuie ,,taiat si aruncat in foc’’ (Matei 7:19).
PRIMA PRESUPUNERE GRESITA
Biblia contine invatatura ultima cu privire la credinta, evlavie si inchinare
a. Pretinde Scriptura ca este suficienta?
Presupunerea cea mai evidenta care sta la baza doctrinei Sola Scriptura este acea ca Biblia contine tot ce este necesar privitor la viata crestina tot ce este necesar pentru adevarata credinta, practica, evlavie si inchinare. Pasajul cel mai adesea citat pentru a dovedi aceasta afirmatie este
,, din pruncie Sfintele Scripturi, cari pot sa-ti dea intelepciune care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte si sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei 3:15-17)
Cei care folosesc acest pasaj pentru a justifica Sola Scriptura sustin ca pasajul s-ar referi la ,,suficienta’’ Scripturii, pentru ca, ,,daca Sfanta Scriptura poate sa desavarseasca pe om, atunci nu mai este nevoie de traditie.’’ Dar ce spune de fapt pasajul?
Pentru inceput ne putem intreba la ce Scriptura se refera Pavel, pe care Timotei ar fi cunoscut-o de copil. Cu siguranta el nu se refera la Noul Testament, care nu fusese inca scris pe cand Timotei era copil de fapt nu era complet scris nici macar atunci cand Pavel ii scria lui Timotei, si cu atat mai putin adunat in canonul ca cel pe care il cunoastem azi. Aici, ca si in alte referinte la Scripturi, Pavel vorbeste despre Vechiul Testament, si prin urmare daca acest pasaj este folosit pentru a defini limitele autoritatii, atunci nu numai traditia ci si Noul Testament sunt excluse.
In al doilea rand, daca Pavel ar exclude traditia ca nefiind de folos, atunci ne miram de ce el insusi foloseste traditii orale ne-biblice in exact acelasi capitol. Numele lui Ianes si Iambres nu se gasesc in Vechiul Testament, dar in 2 Timotei 3:8 Pavel se refera la ei ca fiind cei care I s-au impotrivit lui Moise. El preia din traditia orala numele celor doi vrajitori egipteni care apar in Exod capitolele 7 si 8. Dar acesta nu este de loc singurul caz in care surse ne-biblice sunt citate in Noul Testament cel mai cunoscut caz este al Epistolei lui Iuda care citeaza din Cartea lui Enoh (Iuda 14, 15 citeaza din Enoh 1:9).
|