Citat:
|
În prealabil postat de vasinec
Citat:
|
În prealabil postat de Iustin32
Daca acest asezamant al sabatului este numit "vesnic", trebuie sa intelegem ca cuvantul "vesnic" are aici intelesul de ceva durabil, care nu poate fi schimbat sau inlocuit de oameni. Dar nici nu se poate sustine ca Dumnezeu nu are putere sa-l schimbe sau sa-l inlocuiasca, deoarece stim ca Mantuitorul a schimbat acest asezamant "vesnic" al sabatului. Deci cuvantul "vesnic" inseamna aici epoca Testamentului celui Vechi, dupa sfarsitul caruia incepe un veac nou si un legamant nou, care fusese fagaduit chiar de Dumnezeu inca din Testamentul Vechi (Ier., 31, 31-33). Dar cuvantul "vesnic" este folosit in Testamentul Vechi si cu alte prilejuri, cum ar fi, de pilda, la porunca praznuirii mielului pascal, pentru care Dumnezeu porunceste evreilor: "...ca asezare vesnica sa o praznuiti"; sau la sarbatoarea azimilor, pe care, de asemenea, li se porunceste sa o pazeasca, fiind "asezamant vesnic" (Ies., 12, 3, 14, 17, 21). Cu toate acestea, nici cei ce tin astazi sambata nu mai serbeaza mielul pascal dupa porunca "vesnica" de atunci, spre a-l manca ritual, cu azima si cu ierburi amare, stand in picioare, cu toiege in maini, gata de plecare (Ies., 12, 1, 24; Num., 9, 11 s.a.). "Legea vesnica" este si arderea neintrerupta a candelei in fata perdelei de dinaintea chivotului Legii in templul din Ierusalim (Ies., 27, 20-21), "asezamant vesnic" este numit si modul de junghiere a animalelor de jertfa (Lev., 17, 7); cu toate acestea, nici cei ce tin legamantul "vesnic" al sambetei nu le mai respecta pe acelea, caci, altfel, ar trebui sa se intoarca intru toate la cele ale Vechiului Testament.
|
Vechiul Testament este plin de simbolistica. Multe dintre cele practicate s-au implinit prin jertfa Domnului Iisus Hristos. Un exemplu este jertfa mielului pascal. "Hristos, Pastele noastre a fost jertfit"(1 Corinteni cap 5:7). Asta arata ca acea practica a jertfei mielului pascal, are un caracter "vesnic" pentru ca s-a tinut pana la jertfirea adevaratului Miel. Iar aceasta jertfa adevarata, este cu consecinte "vesnice". Ne putem bucura si azi de jerfa Mielului si ne vom bucura in vesnicii.
Referitor la ziua a saptea. Nu vad nimic simbolic in aceasta zi. Nimic de care sa spunem ca s-a implinit si nu mai trebuie tinut. A fost sfintita si binecuvantata de Dumnezeu (Facerea 2:3) inca de la creatie si a fost data pentru om (Marcu 2:27) nu pentru evreu. Este o sarbatoare a creatiei impreuna cu Creatorul. Faptul ca Dumnezeu, a facut si unele legaminte cu poporul evreu, in jurul acestei zile, nu inseamna ca odata cu incheierea legamintelor s-a terminat si cu sfintirea si binecuvantarea date de la inceput (cand nu exista nici evreu si nici pacatul nu intrase in lume). Noi nu tinem ziua sambetei cum o tineau evreii (care legasera sabatul) ci cum o tinea Domnul Iisus Hristos (care a dezlegat sabatul). Sunt pline evangheliile de marturii despre cum trebuie pazita ziua a saptea. |
Aici se vede duhul mandriei care va stapaneste pe toti. Cine esti tu, om pacatos sa stabilesti cu atata usurinta ce e simbolic si ce nu e in Sfanta Scriptura, cand acest drept il au doar Sfintii. Pana si Sfantul Apostol Petru spune despre scrierile Sfantului Pavel ca in ele ,,sunt lucruri care cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori le rastalmacesc, ca si pe celelalte scripturi, spre a lor pierzare'.(II Petru 3,16) Tot el spune ca ,,20. Aceasta știind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia;
21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt.
E normal ca si talcuirea sa se faca tot de catre ei, nu de oamenii de rand care nu s-au lepadat de patimi, mai ales de mandrie. Chiar si tu nu stiai lucrurile acestea decat dupa ce le-ai auzit la adunarea voastra. Deci ai avut nevoie sa fii invatat de altii. Te-ai intrebat, oare Ellen White si incepatorii vostri care au inventat aceste invataturi eretice din mintea lor, din mandrie, fara sa fie interesati sa invete cum ar trebui de la cei de dinaintea lor, pot fi ei vrednici de crezare?
|