Lacrimile izvorasc din smerenie, din constiita pacatoseniei. Nu cred ca putem vorbi despre pocainta fara baia lacrimilor.Lacrimile sunt firesti pentru firea cazuta. Inainte de cadere, firea omeneasca nu stia ce sunt lacrimile - nu cunostea decat preacurata desfatare a fericirii raiului, cand a pierdut aceasta fericire, i s-au dat lacrimile pentru a-si arata dorul de ea; i s-au dat ca marturie a caderii, ca marturie ca se afla sub mania dumnezeirii, ca nadejde ca va recapata candva fericirea.
|