Citat:
|
În prealabil postat de georgeval
Lacrimile izvorasc din smerenie, din constiita pacatoseniei. Nu cred ca putem vorbi despre pocainta fara baia lacrimilor.Lacrimile sunt firesti pentru firea cazuta. Inainte de cadere, firea omeneasca nu stia ce sunt lacrimile - nu cunostea decat preacurata desfatare a fericirii raiului, cand a pierdut aceasta fericire, i s-au dat lacrimile pentru a-si arata dorul de ea; i s-au dat ca marturie a caderii, ca marturie ca se afla sub mania dumnezeirii, ca nadejde ca va recapata candva fericirea.
|
Asa este George si as-i mai adauga, ca ele, lacrimile ne purifica ne dau trezire din somnul pacatului. Uite, vezi in urma cu ceva vreme, multe lacrimi am avut , perioada benefica din toate punctele de vedere. Sufletul a simtit nevoia "eliberarii"de balastrul inutil al pacatelor acumulate, atat cu gandul, cu vorba sau cu fapta. Perioada lacrimilor s-a imputinat spre marele regret al meu si asta nu ca as-i fi un sfant acum, ci din potriva, un pacatos , ce ma lupt din rasputeri intru indreptare. Dar, revenind, regret dupa perioada bogata in lacrimi, ce mult m-a ajutat. Ma rog si acum Bunului Dumnezeu, sa ma readuca in starea curatiei, a caintei prin lacrima pornita si venita din launtrul sufletului. Este o lacrima unica, ce trebuie sa ne fericeasca, atunci cand vine.