Pt. ana-maria gabriela :"Povestea vulturilor aurii"
Se spune ca departe, exista un loc f. frumos, in care traiesc vulturii aurii. Nu toate penele lor au aceasta culoare nobila, ci numai o aripa; la masculi cea dreapta, iar la femele cea stanga. An de an,pe masura ce puii cresc, parintii pleaca in ultima lor calatorie: zboara zile indelungate pana ajung la Muntele Linistii. Acolo unde au murit si parintii lor.
Si se mai spune ca intr-un an, oprindu-se sa se odihneasca peste noapte, ultima calatorie a devenit cat se poate de trista: vulturii au fost prinsi, printr-o mestesugita cursa, de catre niste oameni care credeau ca se vor imbogati vanzand penele care straluceau ca soarele. au taiat pasarilor preafrumoasele aripi si le-au agatat la brau, ca pe niste scalpuri. "Ei, acum sa se tarasca pe jos, ca niste serpi, pana mor. De ce au vrut sa moara in Muntele Linistii?"-a intrebat unul dintre ei, care nu se gandea niciodata la moarte.
De durere si de amaraciune, vulturii mai slabi au murit imediat. Insa cei tari se incapatanau sa zboare cu o singura aripa. Falfaiau din ea, cu rabdare, avand o vointa nepamanteana; dar tot nu puteau zbura. Se gandeau cu tristete:"Ce vor zice puii nostri, care vor veni la anul sa moara langa trupurile noastre, cand vor vedea ca nu am ajuns la Muntele Linistii?".
Sprijinindu-se unul de altul, si gandindu-se la urmasii ramasi acasa, doi vulturi au simtit cum suferinta incepe sa li se aline. Si stand asa, asteptand parca sa le creasca aripi, ei au simtit ca durerea se preschimba in putere.
Da, da, chiar asa: stand lipiti unul de celalalt, durerea li se preschimba in putere. Au incercat sa zboare astfel; la inceput falfaiau din aripi incet, plini de sfiala, si apoi din ce in ce mai puternic. Pe masura ce se ridicau, de jos se vedea un singur trup, cu doua aripi. SE VEDEA O SINGURA CRUCE.
Luindu-se dupa ei, s-au ridicat si alte cruci; s-au ridicat spre Muntele Linistii...
Acest text se afla la inceputul cartii lui Danion Vasile-"Cartea nuntii". Ti-o recomand cu caldura si sa stii ca e mai tare decat orice revista mondena. Asa vad si eu viata de familie: purtarea unei singuri cruci, cu gandul la Hristos, care vine de cate ori il chemam in rugaciune, si ne ajuta ridicandu-ne crucea cand noua ni se pare prea grea si vrem s-o abandonam. Dumnezeu sa-ti ajute!
|