|
În prealabil postat de anastasia2008
Eu am fost langa tatal meu cand a murit si lucrul acesta m-a facut sa nu-mi mai fie frica asa de mult de moarte. Tatal meu a fost un om dificil, necredincios, alcoolic. Dar cu doi ani inainte de moarte, s-a intors la Dumnezeu, in sensul ca se ruga, tinea post, se spovedea, s-a impartasit de doua ori inainte de a muri. A stat la pat doua luni, timp in care l-a ingrijit mama mea, si cu o zi inainte sa moara, ne-a privit pe toti cu multa tristete si parere de rau. Noaptea a intrat in coma, credem noi, si mama si cu mine am stat la capataiul lui si ne-am rugat. N-a tipat, ci a stat linistit, nu s-a vaitat deloc, desi cred ca a avut dureri foarte mari. A avut ciroza la ficat.Dimineata la ora 7 a murit, pur si simplu a cascat si si-a dat sufletul. Am suferit enorm, desi in timpul vietii lui, am crezut ca n-o sa sufar, pentru ca ne-a facut sa suferim enorm, dar dupa ce a murit, mi-am dat seama ce mult inseamna o persoana in viata ta. Prezenta lui fizica. Cred ca ceea ce m-a durut cel mai mult, dupa ce a murit, a fost faptul ca n-am apucat sa-i spun ca-l iubesc. Dar parintele duhovnic mi-a spus ca pot sa-i spun oricand lucrul asta, pentru ca ma aude. Sau cel putin Dumnezeu ii transmite ceea ce simt. Asta m-a linistit mult. Asa ca eu consider ca cel mai important lucru este sa spunem mereu persoanelor dragi cat de mult le iubim. Se poate intampla sa le pierdem si nu mai avem ocazia.
|