Am studiat mult despre spiritualitatea crestina occidentala medievala si pot sa zica ca nu e decât un sac de erezii si amagiri pseudo-duhovnicesti. Totul e fals, totul e închipuire de sine la asa-zisii sfinti catolici (nu mai vorbim de figurile protestante) si cel mai grav, meditatiile practicate în catolicism distrug mintea, alieneaza omul.
Cât despre spiritualitatea rasariteana, nu se poate sa nu vezi ca ea (crestinismul rasaritean) a avut si are aura adevaratei infailibilitati, nu în mod autoproclamat si declarativ ca la Vatican ci din dreptatea dogmelor, a vietuirii, pâna în zilele noastre.
Sa comparam numai un patriarh ortodox cu papa si vom întelege.
Cât despre reflectarea în societate a spiritualitatii religioase crestine, apusul, probabil datorita pretentiilor episcopilor de Roma de a se ridica deasupra celorlalti episcopi (ceea ce a dus la aparitia unei rupturi între lumea occidentala si cea orientala), a pierdut de timpuriu (secolul 4) seva adevaratei vietuiri crestine si asta s-a reflectat si în societate, care exceptând o piosenie nesanatoasa, formala, nu a reusit sa transfigureze societatea ca în Rasarit iar în final a dus la iluminism, apostazie, ateism.
În rasarit unittaea de spirit între perioada de la începutul Bisericii si perioada de pâna la revolutia ilumnista (1848) este remarcabila.
|