Sfantul Grigorie Decapolitul m-a adus inapoi la ortodoxie.
Ajunsesem extrem de confuza cu privire la credinta mea. Acum multi ani, am fost intr-o excursie cu scoala la Man. Bistrita. Vazand lumea care trecea pe sub racla cu moastele Sfantului, am izbucnit in ras si am comentat ceva cu sarcasm. O profesoara m-a auzit si mi-a aruncat o privire aspra, care m-a durut foarte tare, pentru ca eram eleva buna (chiar tocilara) si imi pasa mult de parerile profesorilor.
Dupa vreun an, dorindu-mi mult de tot ceva, am ajuns din intamplare la Man. Bistrita cu parintii. De data asta am trecut si eu pe sub racla Sfantului si, cu toate indoielile mele, l-am rugat sa-mi implineasca acea dorinta anume si am promis ca in schimb voi crede in Dumnezeu si in sfinti. De fapt, eram convinsa ca acel lucru nu are cum sa se intample (era intr-adevar ceva absurd si stiam ca prin propriile puteri nu am nicio sansa sa-mi implinesc dorinta).
Absurd cum era, acel lucru s-a implinit dupa vreo jumatate de an, exact cum l-am formulat eu pe cand ma aflam sub racla Sfantului. Evident ca dupa ce s-a implinit mi-am dat seama ca formulasem gresit, ca nu asta mi-as fi dorit eu cu adevarat, dar important in toata intamplarea a fost ca de atunci nu am mai putut sa nu cred. Sfantul Grigorie m-a readus la credinta cea adevarata!
De atunci merg la sfintele lui moaste de cate ori am ocazia (de 2-3 ori pe an) si niciodata nu s-a intamplat sa nu-i simt prezenta si ajutorul! Asa nesimtita si impietrita cum eram, Sfantul m-a luat in seama si s-a rugat lui Dumnezeu sa-mi implineasca pana si o cerere cu totul absurda. Sper sa nu uit asta niciodata.
|