PÁTIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală. ♦ Părtinire, parţialitate; duşmănie, ură. ♢ Loc. adv. Cu patimă = pătimaş. 2. (Înv. şi pop.) Suferinţă fizică, caznă, chin; boală. ♢ (În credinţa creştină) Patimile Mântuitorului = suferinţele îndurate de Iisus Hristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paşti; săptămâna mare. [Var.: pátemă s.f.]

Uitasem ca patima mai inseamna si suferinta. De aceea , iertare, svovi.