Citat:
|
În prealabil postat de miricaalinamaria
copiii mei, doua fete si un baietel de 7 luni sunt foarte fericiti la biserica. au mers de indata ce au fost botezati aproape in fiecare sarbatoare. eu una am mizat pe faptul ca pentru ochii sufletesti lucrurile sunt altfel decat pentru cei trupesti. un colt plin de umbre pentru mine pentru ochii lor curati este plin de lumini ceresti. ei nu aud doar dascalul cantand ci toata slava cereasca. si din cate am citit un calugar a stat treaz si nemencat trei ani ca sa asculte glasurile ingerilor. stii ca pruncii vad sfinti vii in icoane?
eu mi-am surprins de multe ori copiii, prunci fiind, gangurind si razand cu privirea nemiscata in icoane. ca si cand interactionau. crede-ma, mintea noastra e prea stramta ca sa incapa in ea Dumnezeu, dar sufletul copiilor este nesfarsit si il incape. e nesfarsit pentru ca ratiunea nu i-a croit inca limitele pe care ni le impune cunoasterea senzoriala.
|
inteleg si ma bucur pentru copilasii tai. Dar sincer mi se pare irelevant pentru cazul meu, pentru ca si eu cunosc o gramada de oameni care nu isi duc copii la biserica si sunt foarte fericiti si nu vad nici un motiv sa o faca. Pana la urma totusi lucrurile sunt mai simple decat le facem noi, chiar daca vorbim de lucruri foarte elevate ... sta la latitudinea individului sa isi ridice nu spiritul, prin propria sa constiinta sau apeland la entitati sociale externe... Consider ca e cel putin limitat dpdv intelectual sa se considere ca fara biserica un om nu poate fi un model de bunatate si integritate demn de a fi urmat, si al carui spirit va dainui mereu in oricare sistem de credinta . .. (eh si dupa afirmatia asta ma pregatesc sa fiu ars pe rug :P )