[vsovi]

shi continuarea:

"- O, Fiule al meu, ce plin esti de cuvânt acum, la sfârsit de timp! Pe vremea lui Moise, când ai grăit în mijlocul poporului Israel timp de patruzeci de ani pe calea lui spre Canaan, Te-ai arătat Dumnezeu tare peste neamurile pământului, ca să facă acelea cale cărării Tale cu poporul Israel din loc în loc până în tara făgăduintei, dar ca si Adam în rai s-a semetit poporul Tău si a căzut pe cale, a căzut prin semetie poporul acela, căci semetia l-a făcut să Te părăsească, să Te uite, Doamne. Tu însă, patruzeci de ani l-ai însotit cu mult cuvânt ca să-l tot sprijini cumva si să nu Te tăgăduiască el între neamuri. Ai făcut din el lumină neamurilor în vremea aceea, căci Tu erai lumina cea din mijlocul lui. El însă s-a făcut întuneric, căci s-a ascuns de poruncile Tale si nu Te-a mai avut de Salvator al său nici pe Tine nici pe Moise, căci vai celui îndoielnic după ce el crede până nu vede! Tu esti ascuns în tainele Tale, dar omul nu tot asa este, nu tot asa lucrează, si omul Îti este dusman, Fiule scump, si Îti face teamă, Doamne, căci eu cunosc teama aceasta de la om, si ea m-a îndurerat mult când Te-am avut pe pământ Fiul meu Cel de la Dumnezeu dat mie să Te nasc si să Te cresc si să Te ocrotesc de omul cel dusman lui Dumnezeu. De omul cel ascuns în sine si în om Îi este teamă si lui Dumnezeu si omului, si, iarăsi, unui asa om îi este teamă de Dumnezeu si se ascunde, si îi este teamă de om si se ascunde de om, căci cel ascuns în sine si în om insuflă duh de teamă în alt om de lângă el, si duhul ascunderii se simte aproape atunci când el lucrează din om peste om. O, îsi va spune omul că asa lucrează si Dumnezeu. O, omule, o, omule neiubitor de lumină, fă tu, lucrează tu tot ceea ce poate vedea cel din preajma ta, si vei scăpa de păcatul ascunderii si-i vei face omului bine ca si Dumnezeu, si atunci poti să spui că lucrezi ca Dumnezeu. Un rege aspru cu firea si războinic cu duhul trecea odată pe cale cu oastea lui înarmată pentru război si a întâlnit doi oameni sfinti în cale si acestia fugeau ca să se ascundă, iar regele cel aspru striga după ei urmărindu-i, si apoi le-a spus lor: dacă sunteti cu Dumnezeu de ce vă ascundeti, de ce vă temeti? Ei însă i-au răspuns lui: nu ne temem pentru noi, o, rege, ci ne temem pentru tine ca nu cumva să-ti pricinuim tie vreun păcat, si de aceea ne ascundem de la fata ta. O, iată câtă iubire, cât duh iubitor de oameni îi umbreste pe cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si pe om.

Voi, cei ce ati băut azi la izvor duhul întelepciunii tainei lui Dumnezeu cu omul, veniti să învătati de la Dumnezeu, căci vremea e scumpă acum si trebuie s-o folositi pentru Dumnezeu, nu pentru voi. Dati-I Domnului vremea voastră pe pământ asa cum eu I-am dat-o! Ajutati-vă unii pe altii spre calea tainelor ceresti, căci Domnul iarăsi stă cu omul în cuvânt si îl călăuzeste pe el spre tainele vietii, asa cum l-a călăuzit pe Israel vreme de patruzeci de ani în pustiul neamurilor de pe pământ spre tara făgăduintei. Iubirea de Dumnezeu să înlocuiască în voi iubirea care-l scoate pe om din Dumnezeu. Învătati iubirea de Dumnezeu si tainele ei cele de sus! Iubiti în cer, nu iubiti pe pământ, si ajutati-vă pentru tainele lui Dumnezeu asa cum Iosif m-a ajutat pe mine pe calea mea pentru Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiul meu pe pământ! O, ce mult m-a ajutat el, ce mult m-a iubit, ce mult m-a tăinuit înaintea oamenilor pentru lucrarea Fiului lui Dumnezeu în mine si pentru venirea Lui spre oameni apoi, după cum timpul Scripturii hotărâse să fie asa! Iubirea cea pentru Dumnezeu trebuie să aibă martori pe pământ asa cum am avut eu încă de la începutul vietii mele între oameni si până la sfârsitul ei pe pământ. Tot asa ar trebui să aibă martori si iubirea cea pentru om, asa cum eu am iubit si am avut martori iubirii mele cea pentru om, căci i-am iubit mereu pe toti si le făceam bine pe calea lor spre cer si-mi tăinuiam inima mea lor, căci aveam nevoie de iubirea omului ca s-o dau lui Dumnezeu cu tot cu om, dar iată, păcatul omului nu voieste să aibă martori, dar îl are pe diavolul martor, asa cum omul cel întâi zidit a avut martor semetiei lui pe Dumnezeu si pe diavol, căci omul nu poate să se ascundă de Dumnezeu si nici diavolul nu poate, si atunci a văzut Fiul meu pe satana ca fulgerul căzând din cer din pricină că s-a plecat semetiei omului, voii omului.

Când cei necredinciosi au tras spre judecată pe femeia cea păcătoasă pentru ca s-o judece pe ea Fiul meu Iisus, El descoperea cu degetul pe pământ scrise păcatele lor, ale celor ce îsi pregătiseră pietre ca s-o omoare cu ele pe cea prinsă de ei spre omor, si judecata lor a fost mai mare decât răutatea cu care voiau ei să pedepsească pe cel gresit, si iată, omul nu se poate ascunde în spatele altui om, căci nimeni nu este drept înaintea lui Dumnezeu, ba, din contra, cel ce dă să-l învinuiască pe om nu este altul decât cel mai gresit decât acela.

Omul este păcătos si trebuie să se umilească si nu să judece, căci scris este: «Cel ce judecă a si fost judecat». si cum aceasta? Păcatul din om este acela care judecă păcatul altui om, căci omul nu este ca Dumnezeu, Care nu judecă, fiindcă Dumnezeu este Mântuitor, nu Judecător omului asa cum este omul, bietul de el, omul care este judecat de însusi păcatul lui.

O, nu judecati, fiilor! Iertati, si vi se va ierta, asa cum a spus Fiul meu! Eu cât am stat pe pământ i-am ajutat si i-am curătat si i-am îmbrătisat pe toti păcătosii, pe toti suferinzii si i-am învătat si i-am iubit, si numai iubire am împărtit, numai milă, numai pace, numai bunătate. Cel ce se doreste iubit, acela nu poate iubi, dar cel ce iubeste nu caută iubire, ci numai o împarte pe ea. Iată, femeia cea dintâi s-a iubit pe sine, s-a vrut iubită si a făcut moarte peste om, iar femeia cea de-a doua nu s-a voit iubită, ci a iubit, si a împărtit iubire peste om, iubire si viată, că mare taină este să fie omul născut din cer si nu de pe pământ.

O, căutati nasterea voastră cea de sus, cea din Dumnezeu, ca să aveti iubire de Dumnezeu si pe ea s-o împărtiti în jur, voi, fii si fiice de pe pământ! O, nu rămâneti în nasterea voastră cea din părinti, căci trupul cel din părinti stă împotriva Duhului Cel din cer. Căutati să vă umpleti de dorul patriei cea de sus si al nevăzutelor ei, si spre ea să-i petreceti pe toti oamenii pe calea voastră pe pământ cu oamenii. Viata mea asa a lucrat cât am stat între oameni, si asa am asteptat eu ziua cea mai dulce a vietii mele, ziua întâlnirii mele cu nevăzutele lui Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul si pământul, văzutele toate si nevăzutele. Fiti fii si fiice ale luminii lui Dumnezeu! Nu vă ascundeti de Dumnezeu, ci doriti-L cu dor mult, căci taina facerii cea de la Dumnezeu poartă în taina ei văzutele toate si nevăzutele, de care omul nu se poate ascunde. O, păcatul omului îl învată pe om să se ascundă de Dumnezeu, iar iubirea îl învată să-L împartă pe Dumnezeu ca să nu mai fie dusmănie între om si Dumnezeu, si între Dumnezeu si om din pricina ascunderii de Dumnezeu a omului. Iubiti-L pe Dumnezeu, iubiti-L ca mine si ca Ioan, căruia Fiul meu m-a dat spre îngrijire când S-a dus la Tatăl! Fiti întelepti prin cele din cer, nu prin cele de pe pământ! Faceti-vă fii ai întelepciunii cea de sus, care vă face ceresti cu inima si cu iubirea si cu privirea si cu lucrarea! Scăpati-i pe oameni de judecata lor, învătându-i curătenia inimii unii fată de altii si fată de Dumnezeu si ajutorarea cea miluitoare, căci cel ce nu judecă pe aproapele său, acela nu este de pe pământ, ci este din cer, si a scăpat de judecată unul ca acela. O, mare este taina iubirii! Ea se învată din cer, nu de la oameni. De la oameni se învată îngâmfarea si judecata cea de la ea, iar de la Dumnezeu se învată umilinta, si prin ea nejudecata. Amin.

O, Fiule scump al meu, am fost în ziua aceasta dăruitoare de nastere de sus a omului care vine si aude glasul Tău aici, la izvor, glasul care naste din el om nou si care-l face pe om Dumnezeu prin harul Tău, care curge si îndumnezeieste acolo unde el se asează. Fii mărit, fii binecuvântat de cei ce Te iubesc ca în cer pe pământ, o, Doamne, o, Fiule al Tatălui Savaot, o, Fiule al meu, al mamei Fecioare, care Te-a adus din Tatăl la om pe pământ ca să fii cu omul si iarăsi să Te duci apoi la Tatăl si iarăsi apoi să vii, după cum ai si venit iarăsi, împlinind iarăsi Scriptura venirii Tale prin care Tu ai vestit atunci venirea Ta de azi. Amin, amin, amin."