daca un mic intuneric patrunde la suprafata sufletului , trebuie sa avem fericita intristare a pocaintei , umilinta aducatoare de bucurie ... dar mai bine este sa ne predam rugaciunii dragostei - " Iisuse al meu " - pentru ca multora pocainta este aducatoare de pacate in suflet in loc sa il usureze ... insa rugaciunea dragostei ne scoate in afara acestei lumi ...
sa ne bucuram duhovniceste si sa avem permanent in noi dragostea simtita fata de Domnul Iisus si Maica Sa ... asa cum unei mame ii este dor de copilul sau pe care nu l-a mai vazut de mult , asa trebuie sa fie aprins si sufletul nostru de dorirea si dragostea Domnului ...