M-am gandit bine ca e vorba de neintelegere.
In privinta faptelor bune, e usor a vorbi teoretic, dar aproape imposibil de a spune ceea ce facem practic. Deci care sunt faptele bune? Cele pe care le faci dezinteresat, spre folosul cuiva. Desi noi facem acele fapte, ele sunt inspirate de Dumnezeu, caci noi, oamenii, fara ajutor ceresc de nimic bun nu suntem in stare. Noua doar faptele rele ne apartin in totalitate. Si atunci cand faci o fapta buna, e bine sa nu te lauzi cu ea, caci laudandu-te ti-ai primit rasplata si te lipsesti de rasplata din cer.
Una din faptele bune e MILOSTENIA. In Vechiul Testament era zeciuiala, pe care fiecare om trebuia sa o dea, si care inca se mai practica la evrei si sectari. Dar ortodocsii dau milostenie dupa exemplul din Noul Testament, adica dai cat poti, dar "stanga sa nu stie ce face dreapta", deci discretie. Ocazii de milostenie sunt destule, chiar aici pe forum, intrucat oameni care au nevoie de ajutor se adreseaza la sectia "Umanitare".
Pe langa bani si alte obiecte, mai putem face ceva: sa ne rugam pentru cel care are nevoie de rugaciune. A existat mai demult o propunere, de a ne ruga unii pentru altii, si nu m-as mira ca multi sa aiba in cartea de rugaciuni o lista cu numele celor, care au vrut sa fie mentionati la rugaciune.
Faptele bune pot fi din cele mai diverse; sa ne straduim sa facem cat mai multe, caci ele constituie "moneda forte", cu care ne vom deschide drumul spre rai. De aceea sa ne intrebam zilnic "azi ce fapta buna am facut?", dar fara ca sa ne asumam meritul, in cazul ca intr-adevar am reusit sa bucuram sau sa ajutam pe cineva.
Si multumesc pentru urare, la care adaug urarea Pr. Paisie de la Sihla: sa ne vedem la usa raiului.