dupa ce am biruit cu usurinta patimile legate de lucrurile acestei lumi , urmeaza sa fim ispititi de patimile legate de lumea cealalta ... uneori duhul vrajmas atrage mintea spre interiorul inimii si spune : acesta este harul , primeste-l ca daca nu te vei duce in iad ! ... insa nu orice interiorizare a mintii in inima este si de la har ...
Dumnezeu etse iubire si Lumina infinita ...
inima este si ea un abis infinit ...
la fel , si iadul este un abis infinit , infricosator , in care poate sa atraga chiar si pe sfinti , asa cum de demult a atras pe ingerul cel mai sfant : satana ...
insa harul cand atrage mintea in inima face aceasta prin blanda strapungere a inimii care vine prin rugaciune , si aduce pace si liniste si simtirea prezentei lui Dumnezeu si a bunatatii Lui ...
diavolul insa procedeaza invers : nu poate sa puna stapanire peste mintea care se roaga curat oricat ar incerca el sa o ademeneasca sau sa o infricoseze ... iar daca mintea da atentie la soapta vrajmasului , indata patrunde lumina falsa sau spaima iadului ...
asa cum mintea se poate impatimi de lucrurile acestei lumi , tot asa ea poate sa se impatimeasca de cele din lumea cealalta , de ingeri sau de sfinti , pe care adica sa ii priveasca cu patima nepamanteasca ... asta insa aduce frica diavoleasca sau lumina falsa , deci este tot o ispita ...
ispitele inimii sunt cu mult mai dureroase decat cele din aceasta lume ; ele descopera adancul esentei iadului ...