Multi duhovnici spun ca gresim daca facem din omul de langa noi un idol. Trebuie o masura in toate. Sa nu uitam ca poruncile evanghelice ne cer sa-L iubim pe Dumnezeu din tot cugetul, iar pe aproapele nostru ca pe noi insine. Gresim daca-i cerem sotului/ sotiei sa nu aiba nicio greseala. Gresim daca vrem s-o iubim /sa-l iubim mai mult decat pe Dumnezeu.


Cred ca atunci cand suntem indragostiti exageram calitatile unei persoane, iar cand ne dezmeticim ii mai exageram si defectele. Vedem de fapt ca persoana de langa noi nu e decat un biet om. Daca suntem plini de mandrie, in acel moment ne consideram nefericiti si suntem in stare sa facem multe gafe. Daca avem puterea de a judeca duhovniceste sau de a cere ajutorul unui duhovnic, atunci se depaseste cu bine acel moment.

Cei tineri, daca doresc o casnicie durabila, e bine sa se gandesca nu numai ce calitati sa aiba persoana respectiva. Trebuie sa se gandesca si ce greseli ar fi in stare sa-i suporte. Caci, nefiind perfecti, nu putem pretinde perfectiune de la niciun pamantean. Singurul mire fara greseala este Hristos, dar aceasta presupune calugaria!

Dumnezeu sa ne daruiasca cele de folos tuturor!