odata , mai demult , cand am plecat la manastire , i-am spus staretului de la schitul acela ca ma rog cu Doamne Iisuse permanent in lume traind ; la care el a tipat speriat , zicand ca nu se poate ... apoi , in manastire traind 5 ani , nu am putut sa spun rugaciunea nici macar o singura data ( o puteam spune numai cand stateam singur cu saptamanile , dar nici atunci nu aveam pace cu adevarat ) ... asta e cea mai buna dovada ca plecarea mea la manastire nu a fost vointa lui Dumnezeu ... cine traieste dupa voia Domnului spune rugaciunea neincetat , oriunde s-ar afla , chiar in lume traind ... si in lume ca si in pustie se poate ajunge la vederea desavarsita a lui Dumnezeu ... cel mai bun exemplu este desigur , Hristos ... caci nu exista nimic care sa poate robi mintea noastra la pacate , decat numai nestiinta noastra , intunecarea mintii noastre ...
cu cat cineva spune rugaciunea cu atat va fi atras sa o spuna mai mult ...
numai odata am reusit sa incep a spune rugaciunea in manastire fiind , lucru care insa a deranjat ... insa atat de mult S-a bucurat Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu de initiativa mea , incat mi s-a aratat si mi-a spus ca : " aceste necazuri sunt din voia Lui Dumnezeu ! " ... ce inseamna asta ? inseamna ca nu trebuie noi sa judecam ce fac monahii , caci si acesta care este acuma tot monahism este , insa cine vrea sa fie mai mult decat acest fel de monahism lumesc , foarte mult bucura va pe Dumnezeu ...