Citat:
|
În prealabil postat de podolski
Ma intreb daca noi suntem pusi in fiecare zii sa ne gandim la rusinea noastra fata de El pt pacatele noastre , l-as pune si eu pe Dumnezeu sa se gandeasca la rusinea pe care o face oamenilor si toata rusinea ca lasa tot raul asta sa se intample.
Regret sa spun dar mie rusine de Dumnezeu, mie rusine ca am un dumnezeu atat de crud , de nemilos.
Ce necinstit sa fiu bagat intr-un razboi in care nu este al meu.
|
Cum sa nu fie si lupta noastra, frate! Tzelul existentei noastre nu este viata asta ci aceea de unde am cazut candva.
Dar acum intoarcerea e cu lupta! Cine lupta o are cine nu, nu!
Adam si Eva a primit "moaca", a primit totul si si-a batut joc de Dumnezeu. Nu l-a ascultat! Acum cine vrea sa ajunga la nivelul fiintial, de unde a cazut Adam (si chiar mai mult), trebuie sa lupte.
Dumnezeu planuieste o viata viitoare mareata si fericita, nu pt El, ca El are totul, ci pt noi, sa-si impartaseasca bucuria cu noi, cei acre o va merita.
Cat priveste trairile pe care le relatezi in postarile tale, ASTA E O VIATA VIRTUALA (dica mincinoasa-inselatoare).
Apropie-te de Dumnzeu ca sa o descoperi pe CEA REALA!
Descoperind-o pe cea reala, alaturi de Dumnezeu, vei vedea ca Dumnezeu NU GANDESTE LUMESTE, CI DUMNEZEIESTE!
Deaceea omul lumesc nu-L intelege, ci doar cel duhovnicesc!
Induhovniceste-te deci, ca sa-L intelegi, sa gasesti raspuns la toate dilemele tale!
Si apoi in final iti mai pot spune ca lui Dumnezeu mai inainte i-a parut rau ca ne-a facut, pt cate uraciuni suntem in stare sa facem si totusi ne rabda, nu ne-a sters din planul sau! Caci putea s-o faca, ca nu ar avea deloc nevoie de noi,...ci, cam noi avem nevoie de El!!!