ca si in aceasta lume , si in spatiul duhovnicesc , spiritual , exista patimi si pacate ... asta se intampla totdeauna cand cineva se cearta pentru o oarecare problema duhovniceasca ; inseamna ca a pus patima pe parerea lui , oricat de perfecta ar fi aceea ... adica , si crestinii pun patima pe spatiul duhovnicesc , si apoi se razboiesc intre ei , ca si paganii ... bineinteles , in toate acestea Duhul Sfant nu are absolut nici o implicare ; Dumnezeu nu are nevoie de pocainta nimanui caci nu boleste de slava desarta ... deci atunci cand ne contrazicem pentru un oarecare subiect duhovnicesc , inseamna ca ne luptam pentru " teren " ; adversarul mi-a luat o bucata de " pamant " iar eu , in loc sa ascult de porunca iubirii de vrajmasi ca sa nu pierd harul rugaciunii neincetate , l-am " dat in judecata " si ma cert cu el ... nu are rost sa luptam cu cei care au alte pareri in problemele duhovnicesti ...
deci in situatia in care cineva ma contrazice , eu chiar daca am dreptate , trebuie sa cedez , nu in sensul ca sa ii dau dreptate , ci in sensul ca sa continui " cantarea Lui Dumnezeu in suflet " cum spunea sf Siluan ...
deci nici un loc care este intre noi si vesnicia divina de-a dreapta Tatalui nu poate sa fie ferit de acaparari " de pamant " ale celor patimasi , caci tot acest spatiu duhovnicesc este plin de pacate si de prigoniri ... insa crestinul adevarat nu va intra in conflict cu printul intunericului , ci va spune ca si Domnul : " Imparatia mea nu este din aceasta lume " ... altfel spus , numai in vesnicia divina in Lumina neapropiata este o liniste desavarsita lipsita de prigoniri ... ba chiar , pot exista unii care si pe Aceasta Lumina vor incerca sa puna patima , insa atunci vor cadea din Ea ... asta nu inseamna ca nu se poate trai in aceasta lume fata de pacat ... se poate , deci Adevarata Imparatie este acolo unde este Duhul Sfant ...