Citat:
|
În prealabil postat de Traditie
Starea de trezvie se face prin renuntarea la implicarea în activitati trupesti sau mintale. Când nu suntem în ceva, suntem în Dumnezeu.
|
Traditie draga,
Spui ca "starea de trezvie se face prin renuntarea la implicarea în activitati trupesti sau mintale". Totusi, pentru a renunta la activitati trupesti si mintale, te gandesti la ce renunti si la ce nu, asa ca tot ajungi sa ai o alta activitate decat numai rugaciunea.
Apoi legat de "când nu suntem în ceva, suntem în Dumnezeu", eu cred ca putem sa fim în Dumnezeu si facand o activitate, atata timp cat o facem cu si pentru El, cu iubire de Dumnezeu si de aproape. Mi se pare mai important sa realizam o selectie a activitatilor, decat sa renuntam total la ele. Ceva de genul: Stau si dorm sau ma duc sa o ajut pe nu stiu ce vecina bolnava sau care nu se poate deplasa? Stau linistita acasa sau ma duc la o cunostinta care a avut o problema ca sa o incurajez, sa fiu langa ea, sa ne rugam impreuna? Fac economii sau dau o parte din bani unor persoane in dificultate? Fac mancare numai pentru mine sau fac si pentru vecinii de langa mine care sunt someri si nu se descurca deloc? Stau la televizor sau ma duc sa zic o rugaciune? Trec nepasator pe langa cersetorul de pe strada sau ma opresc macar sa-i vorbesc si sa se simta si el om? Imi vad de activitatile mele, sau ma opresc sa o ajut pe colega mea care are niste nelamuriri? Imi fac numai canonul meu de rugaciune, sau mai zic un Paraclis sau din Psaltire pentru o persoana care are de gand sa divorteze sau sa avorteze sau sa cada in cine-stie ce pacat? ETC.
In concluzie, ma gandesc ca e important sa fim atenti la a folosi timpul cum trebuie, alegand activitatea care ne apropie mai mult de Dumnezeu si de oameni. Viata hristocentrica este o dinamica spre mantuire, nu o stare statica mistico-molesitoare. Cred ca, fiind in lume, trebuie gasita calea ca sa nu cadem nici in misticism, nici in umanitarism, ci sa urmam dreapta socoteala si echilibrul. Ce zici?
Elena