iadul este frica ... deci daca imi este frica de iad , atunci il traiesc , si cu cat imi va fi mai frica de iad cu atat mai mult il voi trai ... deci daca mie frica de iad il traiesc , iar iadul este tocmai frica ... iata deci ca avem de-a face cu un paradox : ca sa scap de frica nu trebuie sa ma tem de ea , adica cu alte cuvinte sa ma auto-osandesc la frica ; deci ca sa scap de frica trebuie sa o traiesc ... nu-i ciudat ??? si daca vreau sa scap de ea nu voi scapa , adica nimeni nu are nici o scapare de la iad , caci ca sa scapi de el trebuie sa iti doresti aceasta , insa daca iti doresti aceasta nu poti scapa !
deci singura solutie pentru noi este sa ne auto-osandim la iad , caci si as animeni nu poate scapa de el ... fara a ne pierde totusi speranta in mila lui Dumnezeu , caci numai speranta in vesnicie mai poate supravietui osandei iadului ...
aceasta traire trebuie combinata cu rugaciunea Lui Iisus ; caci daca te rogi cu aceasta rugaciune si traiesti totusi un chin inauntrul tau , inseamna ca ai mandrie ; adica inseamna ca tie frica de iad , e care nu poate scapa nimeni ...
a te osandi la iad , inseamna a te considera vrednic de orice chin chiar si de separarea vesnica de Dumnezeu ... sa te osandesti la iad inseamna a te considera vrednic de chinurile vremelnice si vesnice , care sunt consecinta pacatului ...