Totusi, pentru a renunta la activitati trupesti si mintale, te gandesti la ce renunti si la ce nu, asa ca tot ajungi sa ai o alta activitate decat numai rugaciunea.
Da, dar facem cât putem.
Apoi legat de "când nu suntem în ceva, suntem în Dumnezeu", eu cred ca putem sa fim în Dumnezeu si facand o activitate, atata timp cat o facem cu si pentru El, cu iubire de Dumnezeu si de aproape.
Ramânând permanent în Dumnezeu în rugaciune, El ne ajuta sa facem ce vrea El fara ca noi sa ne abatem atentia. Si totodata suntem constienti de lucrurile din jurul nostru. Suntem în acelasi timp în doua lumi, dar noi ne straduim sa fim doar în cea nevazuta.
Mi se pare mai important sa realizam o selectie a activitatilor, decat sa renuntam total la ele.
Da, dar cautând sa alegi ce trebuie sa faci, vei vedea ca nu stii, vei cere ajutorul lui Dumnezeu si treptat vei ajunge la convingerea ca trebuie sa fii mereu în Dumnezeu.
Noi trebuie sa împlinim toate poruncile si sa ne silim fiindca silitorii sunt cei ce intra în Împaratia cerurilor.
Stau linistita acasa sau ma duc la o cunostinta care a avut o problema ca sa o incurajez, sa fiu langa ea, sa ne rugam impreuna?
A face lucruri parute bune este o ispita poate la fel de periculoasa cu a face lucruri evident rele. Tu crezi ca dovedesti ca esti miloasa ca mângâi cunostinta, dar de fapt poti sa-i induci niste idei care s-o duca la niste lucruri rele.
Viata hristocentrica este o dinamica spre mantuire, nu o stare statica mistico-molesitoare.
Da, numai ca dinamismul vine din schimbarile ce vor veni DIN INITIATIVA DIVINA, nu din dinamismul ce vrem noi sa-l imprimam vietii noastre exterioare. Eu cred ca isihastii aveau cea mai dinamica viata fiindca atunci când lasi toate pentru Dumnezeu (iarasi fac precizarea ca nu ma refer la calugari sau pustnici) El poate sa vina la tine si ce va urma numai lipsit de dinamism nu este.
Cred ca, fiind in lume, trebuie gasita calea ca sa nu cadem nici in misticism, nici in umanitarism, ci sa urmam dreapta socoteala si echilibrul. Ce zici?
Da, cred ca e bine ca întotdeauna sa luptam pe o mie de planuri, nu doar pe unul.
|