Nu credeam ca va spun o noutate, caci nu este, stiut fiind ca omul pacatuieste cu gandul, vorba si cu fapta.
Dar cum de te miri, Jane, tu care ai studiat teologia!?!
Si cum e la voi, Noesis, acolo nu se pacatuieste cu gandul, cu vorba si cu fapta sau doar nu va dati seama de acest lucru?!?
Va indemn sa luati un indrepta de spovedanie ca sa va informati cum trebuie asupra pacatelor.
Dar pentru o improspatare a ceea ce numim pacate, iata un scurt pasaj din Rugaciunea a treia, catre Sfantul Duh:
Pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete si din obiceiul cel rau si care sunt din voia cea sloboda si din lene : ori de m-am jurat cu numele Tau, ori de L-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau am clevetit pe cineva in mania mea, sau am scarbit, sau de ceva m-am maniat, sau am mintit, sau fara de vreme am dormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scarbit, sau m-am sfadit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau stand la rugaciune mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat, sau m-am imbatat, sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am ranit inima, sau ce nu se cade am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumarate, sau de rugaciune n-am ingrijit, sau altceva rau am facut si nu-mi aduc aminte; ca acestea toate si mai mari decat acestea am facut
Cine spune rugaciunile de seara, stie , iar cine nu, afla acum.