hmm ,
aici depinde cum interpretezi ...
caci intr-un anume sens iubirea fata de Dumnezeu trebuie sa mearga la infinit , dar aceasta se realizeaza numai in momentul in care cineva vede Lumina Necreata ( fara sa mai vada nimic altceva , nici imagini , nici sa aiba oarecare ganduri sau miscari ale mintii ) si numai in acele momente ... atunci mintea omeneasca devine si ea lumina nesfarsita , fara limite , deci este firesc ca in acele momente iubirea sa ajunga la infinit ... dar chiar si in acele momente in care omul devine vesnic la modul propriu , si ajunge sa traiasca exact starea de nesfarsire pe care Dumnezeu o traieste din vesnicie , totusi chiar si atunci persoanele raman diferentiate ; deci in sensul acesta iubirea chiar daca atunci devine infinita nu duce la confundarea persoanelor intre ele ; iar daca totusi persoanele raman distincte asta nu inseamna introducerea unei oarecare limite in iubirea dintre ele , ci inseamna o intrepatrundere infinita , o transparenta infinita intre ele ... asta este modul de existenta din Sfanta Treime ...

insa in rest , adica cand noi inca traim inca in timp si inca nu am ajuns sa fim lumina nesfarsita , nu numai persoanele sunt distincte ci si mintile noastre sunt limitate si despartite intre ele , adica intre ele exista anumite distante spirituale ... deci in aceasta situatie nu se poate vorbi despre o iubire infinita intre aceste minti ale noastre , deoarece aceasta ar fi o absurditate ... infinitul nu incape in ceva limitat , nu ? adica cat timp suntem limitati nu putem sa avem intre noi iubire infinita ... iar daca sfintii si Hristos se afla in cer , dar nu stau in Lumina Nesfarsita , si ei au anumite limite si deci nici ei intre ei nu se pot iubi nesfarsit intre ei ; asta nu presupune ca pacatuiesc cu ceva unii fata de altii , ci inseamna ca nu stau in lumina nesfarsita ci in anumite limite ; iata , de exemplu daca un sfant i se arata cuiva , acela il vede pe sfantul respectiv avand o anumita forma ( ca in icoana ) si inconjurat de lumina ; dar oricat de mare ar fi lumina aceea , atata timp cat exista si forma , lumina nu este inca nesfarsita ; lumina ajunge nesfarsita numai atunci cand din campul vizual al mintii dispare orice forma si orice gand cat de mic si ramane numai lumina ... deci in cer , sfintii au anumite limite , limite care dispar cu totul numai de-a dreapta Tatalui , in Lumina Nesfarsita ; insa in acea Lumina , atat sfintii cat si Hristos , nu stau mult , caci se coboara in cerurile de mai jos , devenind limitati ... si in momentul cand ei devin limitati si iubirea lor devine limitata de limitele existentei lor personale , iar intre persoanele limitate nu pot sa nu existe anumite distante , caci daca nu ar exista s-ar ajunge la confundarea persoanelor ... unirea desavarsita intre persoane este posibila numai in Lumina Nesfarsita , dar si acolo asta nu duce la confundarea persoanelor intre ele ... insa distantele dintre sfintii din cer nu sunt pacate ci sunt niste distante firesti , asa cum si intre ingeri sunt anumite distante firesti ... asta am vrut sa spun ca intre doua persoane limitate nu poate exista iubire infinita ...
si atunci cand sfintii au ajuns sa spuna ca " Hristos traieste in mine " s-au referit nu la faptul ca Hristos S-ar fi intrupat in ei si S-ar fi confundat cu ei , ci se refera la faptul ca starea de sfintenie a Lui s-a transmis si in mintea si inima lor ... cand Hristos spune : " voi veni la ei si imi voi face lacas in ei si Ma voi arata lor " se refera la acelasi lucru : ori se refera la faptul ca li se va arata in Lumina Nesfarsita si in acele momente exista o iubire infinita intre Hristos si persoanele respective si deci ei si Hristos devin infiniti si transparenti in mod infinit unul altuia fara a se anula persoanele lor ; ori se refera la faptul ca li se va arata intr-o oarecare lumina dumnezeiasca limitata , si le va transmite starea de sfintenie a Sa in ei , adica va ajunge sa traiasca in ei prin faptul ca le va transmite starea lui si nu in sensul ca sufletele lor se vor uni intre ele pana la a deveni un singur suflet ... si atata timp cat sufletele sunt inca distincte , intre ele exista distante , deci iubirea nu este inca infinita ci este limitata de limite firesti care nu sunt pacate ... deci atata timp cat suntem inca limitati , nu putem inca avea iubire infinita fata de nimeni , nici macar fata de Hristos , chiar daca El ar ajunge sa traiasca in noi prin starea de sfintenie pe care de la El am invata-o ... adica El ajunge sa traiasca in noi nu cu sufletul Lui ci in sensul ca ne va transmite numai starea de sfintenie a sufletului Lui ; sufletele raman distincte ... si daca eu m-as agata cu o iubire exagerata fata de o persoana sfanta , ca si cum as dori sa ajung sa ma unesc sufleteste deplin cu ea , am ajuns sa pacatuiesc , nu ? caci unirea deplina este posibila numai in Lumina Nesfarsita cum am spus ... de aceea rugaciunea Lui Iisus nu urmareste o unire deplina cu sufletul persoanei invocate ci numai sa iau de la persoana respectiva puterea de a nu mai pacatui ... asta am vrut sa spun ...