In ciuda credintei raspândite ca crestinismul a fost o “religie a saracilor”, aceasta credinta a atras de destul de devreme si multi oameni instariti, mai ales femei, pe lânga masa de ”dezmosteniti ai soartei”.
Mutatia intregului spatiu al imperiului roman in doar cateva secole la crestinism, este alaturi de momentul de criza istorica profunda in acea vreme, o dovada si o explicatie a atractiei si succesului acestei religii.
Tipicul Liturghiei crestine este o copie a oficierii mitraice (ca si botezul), aceasta avându-si originea (in sens de introducere a practicii) in epoca apostolica (apostolic folosit aici in sens stiintific, adica epoca ”predicatorilor ambulanti”). Cultul lui Mithra s-a bucurat inaintea aparitiei crestinismului de un mare succes in lumea romana, acesta si crestinismul avand multe lucruri in comun, prin geneza orientala pe care o impartasesc amandoua, ca si prin imprumuturi.
Astfel, insasi Sfanta Impartasanie isi are origini precrestine, suferind de-a lungul timpului modificari documentate, evoluând de la o ”agapa”, adica un "chef cu mâncare de-acasa" (asa cum ne arata documentul crestin de la sfârsitul primului secol numit "Didahia celor 12 apostoli"), la un ritual unde preotul iti serveste un dumicat de pâine si o gura de vin. Si ea isi are dupa toate aparentele originea in mitraism, aceasta practica existând insa si in cultul zeului Dionisos (”omofagia”), ca si la comunitatile orfice.
Insa tot atat de adevarat este ca iudaismul cu al sau "ospat pascal", reprezinta o sursa importanta, intrucât initial Impartasania se numea "frângerea painii" ca si ospatul pascal evreisc, preluând doar ulterior denumirea de ”Impartasanie” sau ”Comuniune”, sub influenta modelului orfic.
|