Ory, tu din cate spui, NU ai depus voturile monahale, deci inca nu ai facut (in consecinta nici nu ai incalcat) nici o promisiune Lui Dumnezeu. Deci nu inteleg de ce suferi atat de parerea oamenilor. Este suficienta constiinta ta si indrumarea duhovnicului tau.
Cat despre purtarea oamenilor fata de tine, ar fi bine sa ierti greselile lor, daca simti ca unii ti-au gresit, dupa cum te rogi "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostrii".
Poate ca unii dintre ei nu stiu de inseamna si ce implica monahismul, poate unii dintre ei nu stiu care sint treptele pina la calugarie si ce implica fiecare, poate altii te judeca sau sint rai fara sa stie ce fac, nici nu conteaza, pentru ca nu esti tu raspunzatoare de pacatele si virtutile lor. Numai Dumnezeu stie ce este in sufletul si in mintea lor. Tu doar iarta-i. Tu esti raspunzatoare doar de ce faci tu (de pacatele tale si de cat de mult poti sa ierti).
Nu-i judeca tu si nu ii face raspunzatori de dezamagirile tale, pe cei ce dau voie sa te calugaresti la 13 - 14 ani pentru ca este decizia lor si in consecinta si responsabilitatea tot a lor. Lasa-l pe Dumnezeu sa ii judece, pentru ca judecata este a Lui si numai El stie ce a fost in mintea si in sufletul lor. Fiecare (si ei, si tu, si eu) vom da seama de faptele si consecintele faptelor noastre, nu de ale altuia. Tu gandeste-te ca poate ca asa cum tu poate ca ai evaluat gresit initial ca ti se potriveste viata de calugarie si ti-ai dorit sa te calugaresti iar apoi ti-ai dat seama ca nu ti se potriveste, la fel poate ca initial au evaluat si ei gresit, cu cele mai bune intentii, ca X-ulescu-lui i se potriveste viata monahala si au incercat sa-i dea aceasta sansa, iar apoi si-au dat seama ca nu i se potriveste. Ni se intimpla sa evaluam gresit, din nepricepere, asta este. Nu arunca vina asupra nimanui pentru o evaluare gresita, pentru ca toti gresim in acest fel.
Mai bine roaga-te la Dumnezeu sa ne lumineze mintea cu intelepciune si pricepere, ca toti avem nevoie.
Nu te simti dezamagita de greselile, de pacatele, rautatile si nedreptatile celor din jur, pentru ca nici unul din noi (nici tu, nici eu, nici nimeni) nu avem control asupra comportamentului celorlalti. Numai Dumnezeu are controlul asupra oamenilor si asupra lumii acesteia, create de El. Noi poate ca avem o influenta (prin exemplul nostru bun sau rau) intr-o anumita masura (dar niciodata nu totala - deci nu avem control), dar oricum doar in masura in care cei din jur se lasa influentati, astfel incat in ultima instanta e decizia lor, nu a noastra. Din acest motiv - pt ca nu avem control asupra comportamentului si gandurilor celorlalti, nici nu ar trebui sa te simti raspunzatoare sau dezamagita de comportamentul celorlalti.
Dar daca nu poti sa nu te simti dezamagita, si inca te simti dezamagita, atunci e mai bine sa te rogi la Dumnezeu, ca El, care are controlul deplin, sa tina seama de slabiciunea ta si sa te fereasca El de dezamagirile si rautatile lumii acesteia, ca sa nu cazi in ispita si sa faci alte pacate din cauza neputintei tale (sa nu cazi in deznadejde, etc). Roaga-l pe El sa te fereasca de aceste ispite, lasa-te in voia si in mainile Lui Dumnezeu, cu toata incederea si credinta, ca numai el are controlul si intotdeauna ne ajuta si ne intelege slabiciunile, mai ales daca vrem din adancul sufletului sa nu pacatuim din neputintele noastre.
Ai sa vezi ca Dumnezeu te ajuta. El nu ne lasa la greu, mai ales cand ne dam seama de limitarile noastre si dorim sa nu pacatuim.
|